Capitolul 2 - Doctorul
Isabella POV.
Nu pot să cred că a rămas la fel! Nu pot să cred că "marea lui schimbare" nu a fost nimic altceva decât o minciună.
Sunt o proastă! Sunt o proastă și o să continui să îmi tot repet asta până o să îmi intre bine în cap! Nu o să-l las pe acest bărbat să se mai atingă de mine vreodată nici sentimental, nici fizic. O să rămână decât tatăl copilului meu și un străin pentru mine.
Cu fiecare pas îmi simt corpul moale și broboanele de transpirație nu întârzie să apară. Încep să gâfâi și o durere ciudată apare în partea stângă a abdomenului. Mă înțeapă foarte tare, iar atunci când reușesc să mă opresc din mers îmi dau seama că tremur toată. Dar nu din cauza nervilor, ci din altă cauză. Încep să mă uit prin jur speriată, iar în momentul în care văd un bărbat traversând spre trotuarul pe care mă aflu, îi fac semn. Îmi duc mâna instinctiv spre burtă și un țipat puternic îmi scapă. Vederea mi se încețoșează instant, iar starea de greață se instalează imediat. Bărbatul mă vede, iar în momentul în care începe să alerge spre mine, picioarele încep să îmi tremure și cad la pământ. Închid ochii brusc și totul rămâne negru.
***
— Isabella? se aude un glas disperat și nu pot să-l disting nici cum.
Deschid ochii ușor, foarte obosită și îmi recapăt vederea ușor, ușor. Deschid ochii calumea, iar în momentul în care mă văd pe un pat învelită, cu picioarele întinse, mă ridic rapid în capul oaselor și încep să inspectez locul. Oh, nu! Sunt la spital. Cobor picioarele pe marginea patului, încerc să mă ridic, iar atunci când două palme mă apasă pe umeri, mă așez voit. Ridic ochii speriați, iar atunci când mâna mamei mă mângâie încep să mă liniștesc.
— Ușor, iubito. Ușor, rămâi în pat. Culcă capul și stai nemișcată.
— Ce se întâmplă, mama? De ce sunt aici? întreb cu vocea din ce în ce mai ridică, iar mama încearcă cu greu să mă calmeze. Ce s-a întâmplat cu mine? Copilul!? întreb panicată și fac ochii mari, începând să mă pipăi cu mâinile tremurânde.
— Copilul este bine. Domnul doctor te-a controlat, ți-a pus perfuzie și a spus că ar fi bine să rămâi astăzi pentru orice eventualitate. Ce s-a întâmplat de ai leșinat? Te-ai certat cu Zac? Ce ți-a spus bărbatul ăla? Doamne, Isabella! Jur că o să pun mâna pe el și când o să termin, nu o să-l mai recunoști!
— Mama, cum am ajuns aici?
— Un bărbat te-a adus aici, a luat numărul de telefon de la tine din mobil și m-a sunat foarte speriat. Slavă Domnului că mai există bărbați buni în lumea asta!
— Unde este el, acum? întreb curioasă.
— A plecat. S-a asigurat că ești bine și a plecat. Era un bărbat de vreo treizeci de ani, înalt, brunet, foarte frumușel.
— Cerule! spun epuizată și culc capul pe pernă.
— Doctorul a spus că va trebui să iei multe vitamine, să te hidratezi mult și să încerci să te linișteșți. Orice discuție, orice ceartă, orice scandal poate conduce la un dezastru. Ai o sarcină toxică și este posibil să faci avort spontan dacă continui să te consumi, spune mama foarte îngrijorată și o privesc, mângându-mi instinctiv burta.
