Capitolul 6 - Propunerea
Isabella POV.
Am vărsat de două ori înainte să plec de la facultate. M-am simțit atât de rău încât abia am coborât scările până în sala de marmură. Am mers ușor, ușor, fără Alexandra, care a trebuit să rămână pentru următorul curs.
Ajunsă acasă, încep să îmi pipăi burta și îmi dau seama că s-a rotunjit deodată. Parcă zilele trecute am aflat că sunt însărcinată și nu îmi venea să cred din cauza faptului că burta mea era aproape plata. În momentul în care mă descalț și plimb ochii spre picioare, o voce mă face să tresar și îmi duc mâinile instinctiv spre burtă. Este Zac. Nu știu cum a intrat în casă și cum și-a permis să mă sperie în felul ăsta, mai ales că sunt însărcinată!
Acesta este doar în short-ul negru. Rămân mască! Pătrățelele lui Zac se văd mai bine ca niciodată de la distanța asta, picioarele înalte, vizibil musculoase, genunchii, gleznele... Cu gura larg deschisă sunt incapabilă să mai scot un cuvânt la vederea acestei imagini parcă smulse de pe coperta revistei Playboy. Zac arată mai bine ca niciodată! E ca vinul, odată ce îmbătrânește se face mai bun. Are ochii foarte albaștri în lumina soarelui, pupila mică, iar expresia lui este aproape de nerecunoscut.
Nu îmi amintesc să-l fi văzut pe Zac având un zâmbet așa de lung vreodată la vederea mea. Vine spre mine cu pași hotărâți și abia atunci când mă lovesc zdravăn cu spatele de perete realizez că nu mai pot să scap. Cu respirația între tăiată, buzele larg deschise și ochii fixați spre a lui, încep să tremur. Bărbatul ăsta... nu pot să cred ce fel de putere are asupra mea...
În momentul în care se aproprie mai mult de mine îmi dau seama că este cu aproape două capete mai înalt decât mine. Pieptul lui este înalt, bine făcut, arânjat, foarte apetisant în lumina jucăușă a soarelui care pătrunde cu greu în holul de lângă ușă. Atunci când se lasă liniște și doar inima mea se aude cum bate ca o nebună în piept, deodată, Zac îndrăznește să ridice mâna spre mine și să îmi mângâie ușor obrazul. Arătătorul lui se plimbă de pe pometele stâng spre mijlocul obrajul, direct spre buza superioară, coborând alene spre bărbie. Încep să gem șocată de impactul atingerilor lui asupra mea și să dea naiba dacă aș putea să-l mai opresc! Degetul continuă să se plimbe liber pe gâtul alb, delicat, aproape de piept și atunci când gura mea formează un o, înnebunesc de plăcere. Arătătorul își continuă drumul pe mijlocul pieptului, iar atunci când Zac vede efectul unui simplu gest asupra mea, își retrage arătătorul și se aproprie să mă sărute. Îmi atinge buzele scurt, iar în momentul în care îl privesc cu rugăminți în ochii, ochii noștri fiind la o distanță de un centimetru, Zac începe să respire greu. Își drege glasul și se depărtează, pășind spre holul ce duce spre sufragerie. Cu gura larg deschisă, respirând greu, încerc să mă liniștesc și îmi spun că ăsta este încă un gest de nesimțire înnăscută de-al lui.
— De ce nu m-ai sărutat? întreb mai disperată decât aș fi vrut să arăt.
Zac se oprește în loc și nu știe ce să spună. Tonul meu i-a tăiat orice inițiativă a unei explicații logice.
— De ce să te sărut? întreabă deodată și îmi sare muștarul, controlându-mă cu greu. Cred că visezi, Isabella. Tocmai ce ți-am șters pata de ciocolată de pe maieu cu arătătorul, spune și mă uit spre locul pe care îl țintuiește cu mâna.
Într-adevăr, este o pată de ciocolată vizibil ștearsă pe partea stânga a tricoului, chiar pe sân. Mă rușinez, ridic ochii cu greu spre el, iar în momentul în care mijește ochii spre mine și întoarce capul ușor, așa cum știe că îmi place, începe să mă tachineze.
