Zero...
Ne-am plimbat câteva minute prin oraș in timp ce îi explicam si ce este pe aici având in vedere ca sa mutat de curând nu știe nimic deapre acest oraș.
-Vrei sa ne așezăm puțin?
Mă întrebase acesta.
-Da..chiar nevoie sa stau jos.
Am mai mers puțin până când am ajuns la o bancă din parc.
Am început sa vorbim chestii despee școală dar ne-am oprit brusc cand un coleg din clasa noastră a apărut lângă noi.
-SURPRIZAAA
A strigat înainte sa imi arunce o pungă cu făină in fața.
-Zero total! Esti si vei fi mereu.
Spune acesta si pleaca.
M-am ridicat de pe banca si m-am scuturat puțin.
-Ăsta a fost planul vostru asa este?
-La ce te referi?
- M-ai chemat la plimbare doar ca sa ma umiliți.
Nu știu cum dar nu eram nervos ci doar foarte trist si cu greu mă abtineam sa nu plâng.
-Zero eu...
-E ok Jude! Esti ca ei!
A fost ultimul lucru pe care l-am spus înainte sa fug spre casa cu lacrimi in ochii
