~Peste o lună~
Zero...
Timpul a trecut mai repede decât credeam, nu pot sa cred cât de mult am ajuns sa îl iubesc pe Jude.
Acum o lună când i-am dat aceea șansă credeam că va muri dar în fiecare zi creștea tot mai mult si crește.
**
Astăzi este o zi tristă deoarece Jude a răcit si nu a putut veni la școală, într-un fel îmi era foarte frică de ce s-ar putea întâmpla cand el nu este cu mine.
-Uite cine si-a făcut apariția!
O voce groasă si puternica veni din fața bănci mele, mi-am ridicat privirea si l-am văzut pe Ash, băiatul acela care ma umilit în parc.
-Unde este dragul tau prieten? Te-a abandonat? Sunt sigur ca a vrut sa scape de un zero ca tine! Tu chiar nu înțelegi ca esti un zero total? ESTI NIMIC!
Corpul a inceput să mi se încălzească si respirația mea devenise dezordonată.
Mici lacrimi mi s-au format la coada ochiului.
-De ce nu vrei sa mori odata? Asa o sa îi scapi pe toți de un zero ca tine!
A venit mai aprorpe de mine si ma ridicat de bluza până ma pus la nivelul lui.
Se uita la mine cu o privire plină de ură de parca ar încerca sa ma omoare doar cu o privire.
-Jegule!
Spuse după ce mă aruncă pe jos, impactului nu a fost unul placut deoarece m-am lovit forte tare la spate în scaun, atunci lacrimiile au început sa curgă si toată clasa se uita la mine fericiți.
M-am ridicat de jos si am fugit la baie cât de repede am putut, clar nu mai puteam îndura ceva.
Mi-am șters lacrimiile cand am ajuns în baie si m-am lăsat pe podeaua rece si suspinam încet.
