Zero
8 luni mai târziu...
După 8 luni în care Jude nu a dat niciun semn ca ar vrea sa se trezeaca astăzi am primit vestea cea mare! În sfârșit sa trezit! Nu îmi puteam stăpâni lacrimile.
Avea să urmeze cel mai emoționant moment dar mama mea nu se prea grăbea sa conduca si asta mă enerva!!
-ce e cu fața aia scumpule?
Serios? Femeia asta îsi bate joc de mine?
-IUBITUL MEU S-A TREZIT DIN COMĂ DUPĂ 8 LUNI SI TU MERGI MAI ÎNCET DECÂT UN MELC ! SI MĂ ÎNTREBI CE E CU FAȚĂ ASTA??
Ăla a fost momentul în care nu mi-am m-ai putut controla nervi!
-Îmi pare rau mami....
-E ok scumpule, te înțeleg.
Îmi aruncase un zâmbet dulce cum doar ea putea sa o faca si a accelerat până am ajuns la spital.
Nu am mai stat nicio secundă si am fugit spre salonul .
-Ce cauti aici!?
Mă întrebase mama lui Jude oprindu-mă .
M-am uitat la ea cu lacrimii în ochii după care i-am explicat de ce este important pentru mine sa îl văd asa ca ma lasat în cele din urmă sa intru.
Am pășit cu pașii mărunți spre patul lui, se pare ca a adormit.
M-am apropiat tot mai mult de el pana am ajuns lângă el, nu îmi puteam controla plânsul care la trezit, ma privit întrebător dupa a deschis gura sa spuna ceva dar a fost întrerupt de buzele mele care erau peste ale lui.
Jude ma împins si ma privit nervos.
-Cine ești !? Si ce crezi ca faci!??
Simțeam cum îmi fuge pământul de sub piciore...
