Jude...
Deci nu pot sa cred ca a trecut o luna! Nici nu îmi vine să cred ca Zero este doar al meu, la început el nu prea dădea speranțe acestei relații dar eu nu am încetat niciodată sa sper.
Acum ma simt nașpa ca azi l-am lăsat singur la scoala, dar sunt sigur ca este bine si nu aș avea de ce să îmi fac griji dar totusi...ceva tot nu îmi permite să cred ca este în siguranță.
Îl iubesc prea mult si nu vreau să pățească ceva...
Un mic zâmbet apare pe chipul meu atunci când îmi amintesc cât de rușinos si timid era la început.
-FlashBack-
Am apăsat de două ori pe soneria de la ușă în așteptarea ca Zero să deschidă odată ușă.
Se auzeau pași pe partea cealaltă si ușa a fost deschisă de mama lui Zero, aceasta îmi zâmbise cald si ma invitat înăuntru .
Îmi plăcea foarte mult de mama lui Zero, era o femeie incredibilă si foarte înțelegătoare.
-Zero este în camera lui scumpule.
Am zâmbit si i-am mulțumit dupa care m-am dus în camera iubitului meu, am deschis ușa fără sa bat măcar , acolo l-am văzut pe el , stând la birou făcând ceva.
Am profitat de faptul că nu ma văzut s-au auzit si m-am strecurat încet pe lângă el si l-am strâns în brațe pe la spate, acesta a tresărit speriat dar sa calmat imediat cand si-a dat seama ca sunt eu.
-Ce face iubirea meu?
Am spus si l-am sărutat pe gât făcându-l să tremure usor.
-Ăăa...nimic.
Spuse el luând repede foaia ce era pe biroul său.
-De ce nu vrei să îmi arăți?
I-am șoptit în ureche pe un ton seducător.
Bătăile inimii lui se accelerau si respirația lui devenea dezordonată.
-Pentru că nu este treaba ta
Venise si raspunsul lui dupa o mică reținere.
-Oare chiar nu este treaba mea?
-Da! Chiar nu este treaba ta!
Am zâmbit puțin înainte să îi trag foaia din mână .
Acesta sa ridicat rapid si a încercat sa mi-o ia din mână dar degeaba pentru ca deja am vazut ce conținea , era un desen cu mine si jos în colțul stâng scria "Iubitul meu"
Am zâmbit pervers si m-am apropiat de el si l-am prins de mijloc trăgându-l spre mine altfel find lipit de mine, m-am uitat puțin la fața lui care era mai roșie decât un rac.
-Jude...eu...
-Shhhh
M-am apropiat incet de buzele sale care le-am sărutat cu placere, el era unic...el era el si nimeni nu îl putea inlocui.
-End FlashBack-
______________________________________
Numele de Zero nu se pronunță asa cum se scrie, ci se pronunță "Ziro"
Aș vrea sa vă rog să mai lăsați din cand în cand cate un comentariu, mereu le citesc pe toate si intr-un fel ma ajuta sa continui acesta poveste.
Va multumesc si sper ca va plăcut acest capitol♡♡♡♡
