Making A Wish On A Passing Car

capitolul trei

     Deci sunt un om genial. Cat a fost vacanta de lunga am stat si am lenevit, m-am uitat pe pereti si am privit seriale, dar nu am scris atat de mult cum mi-am propus. Acum, cand este sfarsitul vacantei, am o pofta nebuna de scris si o imaginatie incredibila. Nu stiu cum vine asta, dar e placut sa ai idei pentru scris in fiecare zi si sa nu te mai poti opri pana nu termini un capitol nou. Nu e placuta senzatia asta?

     In orice caz, acum incerc sa scriu cat mai mult si sa compensez timpul pierdut. Sper ca nu lungesc prea mult povestea asta, dar vreau ca totul sa fie cat mai natural si sa nu para tras de par, in plus incerc sa scriu cat de bine pot, ca o profesionista. Sper sa nu fie prea ciudat de citit cartea asta, din moment ce actiunea se plaseaza in 2015, iarna, iar acum este Revelionul. In orice caz, sper ca fac o treaba buna cu ideea lui @bimperfect si ca va place ce cititi.

***

     Nici nu mai stiam cand am inceput sa alerg bine cu tocurile in picioare, dar cert e ca aveam o viteza destul de mare si eram prima, prietenii mei fiind in spate, sprintand ca sa ma ajunga. Nici nu stiam de ce alergam asa de tare si ma grabeam spre masina. Eu eram aceea care la inceput nu dorise sa mearga la petrecere, protestand cat de mult putea, iar acum eram prima care voia sa ajunga. Cateodata, nici eu nu ma puteam intelege.

    Am coborat si cele din urma scari, simtind racoarea de afara, care se facea simtita si la parter. Cand eram pe cale sa imping usa si sa zbor pana la masina, asta daca puteam cu tocuri in picioare si zapada de un metru afara, am dat peste Ingrid Tompson, enervanta noastra colega de la cursul de istorie, care barfea mai mult decat fetele din "Pretty Little Liars". Intersectarea dintre noi doua a dus la caderea sacoselor pline cu alimente ale lui Ingrid si a posetei mele.

  -Uite-te pe unde mergi, stangaceo! Doamne, oamenii din ziua de azi sunt prea preocupati de ei insisi ca sa se mai gandeasca si la altii, a urlat ea, apucandu-se sa-si ridice cumparaturile.

  -Oh, Doamne, Ingrid imi pare nespus de rau! Ma grabesc sa ajung undeva si cred ca suntem deja in intarziere, am zis ajutand-o cu cumparturile.

  -Oh, Esther, tu erai! Nu e nicio problema, a zis ea, afisand un zambet fals.

     I-am zambit inapoi, mai mult fortandu-ma, doar ca sa nu par nesimtita. Ingrid ma ura, eu o uram, dar o aveam cu ceva la mana, astfel incat trebuia sa se comporte frumos cu mine. Nu eram genul de om cu care nu era bine sa te pui si regretai daca ma enervai, dar Ingrid ma calcase si pe ultimul nerv ramas, asa ca a trebuit sa fac ceva ca sa-i inchid gura mare si plina de barfa si minciuna. Astfel ca am reusit cumva sa o prind copiind la ora domnului Haufman si atunci cand i-am spus ca am dovezi si ca i le pot arata profesorului nostru, a decis sa stea departe de mine. In mare parte pentru ca profesorul nostru de matematica este un om destul de fioros si nu voia sa pice la materia acestuia.

     S-a ridicat de pe jos, cumparaturile fiind la locul lor, cu putin ajutor din partea mea, si-a dat parul peste umar, in genul de fata populara si enervanta, si mi-a zambit inca o data. Ma enerva zambetul ei fals, de fapt, ma enerva fiinta ei acra. Dar trebuia sa o suport zilnic si sa incerc sa nu ma iau la bataie, daca nu voiam sa fiu exmatriculata. Aveam ceva cu ea decand lansase zvonuri false despre mine si ma facuse de ras in fata clasei de logica.

  -Pettyfer, ce faci? De ce te-ai oprit? Avem de mers la o petrecere! ma zorise Quinn, cu mana pe manerul usii care dadea inauntrul caminului.

  -Da, Esther! Suntem in intarziere grava! Iar intarzierea la petrecera lui Jamie Bringley nu e bine vazuta, adaugase Asthon, care imi facea semne din mana sa ma grabesc.

  -Scuze, gasca, trebuia sa o ajut! Am intrat in ea si i-am daramat cumparaturile si...

    Dar nu am mai apucat sa-mi termin fraza. De cum a pomenit Ash de Jamie si faptul ca suntem invitati la petrecerea lui, fata lui Ingrid s-a inrosit si puteam sa jur ca-si musca obrazul pe interior, exact asa cum face cand e nervoasa si a intrebat iritata: