Making A Wish On A Passing Car

capitolul sapte

   Buna seara Wattpad-isti! Cred ca aceasta a devenit cea mai folosita forma de salut in notele mele de autor. Sper ca asta sa nu va supere. Incep prin a va spune ca am avut o intreaga saptamana de vacanta semestriala si eu nu am postat nimic, ceea ma face foarte nesimtita. Dar, din pacate, am prins o raceala destula de urata si cum este virala (adica se transmite usor) stau acasa, ceea ce inseamna ca am gasit timp sa scriu si sa postez in sfarsit un nou capitol.

     Insemnati-va undeva capitolul asta pentru ca in el vom cunoaste un personaj, care desi la prima vedere pare neimportant si este doar episodic, se va dovedi un personaj foarte important pe parcursul cartii noastre. La multimedia il veti gasi pe acest "personaj cheie". Va urez lectura placuta.

***

   Cand am iesit din cladirea editurii Arthur, pe fata imi aparuse cel mai stralucitor si mai frumos zambet pe care il puteam avea. Eram in culmea fericirii si nimeni sau nimic nu imi putea face ziua sa mearga prost. Eram prea bine dispusa si prea optimista ca sa fac karma sa se intoarca impotriva mea. Ziua asta o puteam considera cea mai buna pe care am avut-o vreodata. Bineinteles ca la fel de frumoase au fost si zilele in care am fost la Disneyland, in care am primit scrisoarea de admitere la Universitatea Columbia si multe altele.

     Cu domnul Miller, lucrurile au mers ca pe roate. Barbatul asta este un adevarat profesionist in ceea ce priveste munca lui. Are totul pus la punct si nu cred ca il poti prinde vreodata pe picior gresit. De asemenea, este si un om foarte prietenos. Ne-a facut un scurt tur al editurii, explicandu-ne posturile fiecarui om pe langa care treceam si ne-a spus in graba si o scurta istorie a editurii, la care chiar am fost atenta. Cand am ajuns in biroul lui, care da-ti-mi voie sa va spun, este aproape la fel de mare ca sufrageria si bucataria noastra impreuna, entuziasmul imi crescuse si mai mult. Faptul ca eu ma aflam aici era dovada vie ca visul meu a trecut la stadiul de realitate. Mobilierul biroului era din sticla si lemn de abonos, iar covorul de pe jos era adus tocmai din India. Imediat ce intrasem in el, m-am holbat de parca tineam in mana ultimul exemplar din cea mai noua geanta Gucci. 

      Aceasta ne-a oferit praline de ciocolata si am trecut la lucruri serioase, lucrurile pentru care veniseram acolo si la care sperasem toata viata. Publicarea cartii mele. Editorul mi-a explicat procedura de editare si promovare a cartii, m-a pus la punct cu toate detaliile si nu a omis nimic, apoi mi-a dat contractul pe care trebuia sa-l semnez. Spre deosebire de alti oameni, care nu citesc foarte bine sau chiar deloc un contract, eu am stat sa citesc fiecare parte. Era un pas important pe care il faceam si voiam sa stiu totul, sa fiu sigura ca daca fac asta, totul va fi bine. Si dupa ce am citit si inteles tot, mi-am dat semnatura care facea oficial faptul ca editura Arthur avea sa-mi publice romanul.

      Apoi, domnul Miller si asistentul sau, Stuart, m-au ajutat sa aleg toate cele necesare pentru carte. Marimea literelor, font-ul pe care il vom aplica, formatul paginii, iar la sfarsit, coperta. Cand mi-au aratat modelele care mi-au fost propuse nu puteam face altceva decat sa ma holbez la ele. Erau superbe. Toate atat de profesional lucrate si toate se potriveau cu tematica cartii. Aproape ca mi-a fost imposibil sa aleg. Insa dupa cateva minute bune de gandire am ales una lucrata in stil minimalist, care mi s-a parut cea mai potrivita.

     Dupa ce am facut si aceasta, domnul Miller m-a asigurat ca ma v-a tine la curent cu toate detaliile si ne-a urat o zi buna, oferindu-ne o strangere de mana prieteneasca. Apoi eu si Quinn am plecat din biroul dumnealui, neputandu-ne dezlipi zambetele uriase de pe fata. Bineinteles ca ne-am ratacit prin sediul editurii, fiind neasteptat de mare, dar spre fericirea noastra nu am facut nimic care sa ne puna intr-o lumina proasta si am iesit cu demnitatea intreaga.

      Acum hoinaream pe strada, fara vreo tinta anume, bucurandu-ne de soarele timid ce se itea printre nori aducand veste de vreme buna pe ziua de astazi. De mult timp nu am mai fost atat de fericita incat sa zambesc non-stop si incercam sa ma agat cat mai mult de acest sentiment minunat. In afara de fericire era si un sentiment de mandrie inegalabil. Reusisem sa-mi fac visul cel mai mare sa devina realitate, iar asta ma facea sa ma simt de parca eram in varful lumii. Iar faptul ca prietena mea cea mai buna era alaturi de mine si imi impartasea atat fericirea, cat si entuziasmul, imi crestea bucuria peste limitele normalului.