Making A Wish On A Passing Car

capitolul sase

   Salutari Wattpad-isti! Nu o sa incep din nou sa ma scuz pentru ca postez foarte rar si sa va spun ca motivul principal este liceul, caci am facut-o deja de cateva ori. O sa va spun in schimb, ca in vacanta aceasta de o saptamana imi voi aduna toate fortele si voi incerca sa postez la "making a wish on a passing car", un nou capitol la "Void" si poate, doar poate voi reusi sa incep volumul doi de la "14th February", insa nu promit nimic.

    Acum ca asteptarea lui Esther a luat sfarsit, e timpul sa inceapa actiunea, iar ea sa realizeze ca vede mai mereu o masinuta neagra cam in fiecare zi in acelas loc. Asadar, va urez spor la lectura si sper sa va placa in continuare creatia mea.

***

     Cred cu tarie ca visele sunt unele dintre cele mai bune lucruri care ne-au fost date, desi uneori ele sunt cosmaruri care ne tulbura noptile. In vise suntem cine vrem noi, putem face lucruri care in viata reala sunt imposibile si putem trai intr-o lume care poate fi doar imaginata. Si ceea ce este incredibil este ca nu noi ne imaginam cu propria noastra vointa, ci ne lasam mintea si imaginatie care lucreaza chiar si in timpul noptii, sa ne transpuna intr-o alta lume si sa dea curs evenimentelor.

     Visul care il avusem in noapte dinspre trei ianuarie fusese unul dintre cele mai bune din viata mea. Se facea ca eram intr-o librarie frumoasa, plina de carti aranjate frumos pe rafturi, cu un spatiu frumos amenajat unde puteai citi si in care domnea o atmosfera placuta care te imbia sa stai cat mai mult. Eu eram asezata la o masuta lunga din lemn negru, cu un pix in mana, iar in fata mea era o lunga coada de oameni care astepta un autograf de la mine pe cartea tocmai publicata. Aveam un zambet urias intiparit pe fata si simteam ca ma dor obrajii desi era doar un vis.

     Oamenii veneau, ma laudau si imi spuneau ca asteapta o posibila continuare a romanului, iar eu le raspundeam frumos, asigurandu-i ca voi face tot ce-mi sta in putinta sa scriu un al doilea volum. Fericirea mea ireala imi cuprindea tot sufletul si as fi vrut ca visul sa continue ore in sir si sa nu ma mai trezesc. Insa, ziua ce tocmai incepuse era una foarte importanta pentru mine, iar eu cum nu eram o persoana matinala as fi dormit pana la pranz, uitand ca trebuia sa merg la editura azi. Totusi, cum norocul e de multe ori de partea mea, Quinn este exact genul de persoana cu o memorie impecabila si care adora sa se trezeasca de la primele semne ale diminetii, asa ca nu a ezitat sa se napusteasca in camera mea ca sa ma trezeasca.

  -Esther, trezeste-te! E o zi importanta pentru tine astazi! Hei, Esther! Essa! Pettyfer! Morcov cu piele palida! Oh, doamne, ce trebuie sa fac ca sa te trezesti? Ia stai, stiu ce trebuie sa fac! Aham, Daniel Sharman e la usa cu o cutie cu pizza cu extra-branza! tipa Quinn in urechea mea, cat de tare o lasara corzile ei vocale.

     Cand i-am auzit vocea stridanta care aproape imi sparse timpanele, de Daniel Sharman si de o formidabila cutie cu pizza cu extra-branza, am sarit din pat de parca m-as fi ars, aterizand in picioare in fata satenei, care era uimita de reactia mea.

  -Daniel Sharman si pizza cu branza? Trebuia sa ma trezesti mai repede! i-am tipat eu in fata, zguduind-o putin.

    Am luat-o la fuga spre usa de la intrare, trecand ca un uragan prin sufragerie, speriindu-l pe bietul nostru terrier. Dar, pe la jumatatea drumului, mi-am amintit ca eu sunt doar o studenta la facultate, ca Daniel Sharman e un actor destul de cunoscut si ca probabil o fie printr-o tara frumoasa cu copaci verzi si nuci de cocos in care se servesc bauturi extravagante si nu este nicidecum la usa mea.

     I-am auzit hohotul de ras a lui Queen, care se tinea cu mana de burta si avea capul dat pe spate si m-am intors, cu mainile incrucisate la piept, adoptand privirea mea intimidanta. Ei bine, se dorea a fi intimidanta, dar ca de obicei, o faceam pe Quinn sa rada si mai tare.