Vândută Unui Vârcolac

Chapter 11

Nu am mai văzut-o pe Eva sa zambeasca asa de la moartea parintilor noștri. A fost greu pentru ea. Dar si mai greu pentru mine. Am inceput sa învăț ce sunt responsabilitățile si uite ca acum...responsabilitățile astea devin mai grele si mai multe pe zi ce trece...

Mia povestește.
Dupa ce mancam, ma duc sa spăl vasele.

-Mia! Ma duc in camera mea! Te astept acolo ca sa ne jucam!

-Bine Eva! Pregătește jucariile.

-Cu mine nu ai de gând sa te joci? ma intreaba Derek luandu-ma de talie si intorcandu-ma cu fata la el.

-Hm...nu, nu stiu.

-Nu sti? Măcar nu e un nu. spune lasandu-mi săruturi fierbinti pe gât.

- O...opreste-te. Ne poate vedea Eva... spun incercand sa il indepartez.

-Eva e in camera ei...noi suntem aici jos... Nu ne va vedea.

- Te rog...nu...nu aici si nu acum...

-Oh haide, te comporti exact ca...

Imi las capul in jos. Stiam la ce se referea. Îl imping atat de tare ca se tranteste pe podea.

-Poate ca sunt! zic cu lacrimi in ochi.

-Mia...eu nu...

-Nu ai stiut...ce sa zic. Tine minte! Eu nu semăn cu nicio cățea de a ta! zic si imi sterg lacrimile cu podul palmei.

-Mia te rog...spune ridicandu-se si venind spre mine.

-Nu ma atinge! spun mergând spre etaj.

Inainte sa intru in camera Evei inspir mai mult aer si imi stăpânesc lacrimile. E chiar dureros sa auzi asta... Mai ales venind din partea unui baiat.

Bat la usa si aud un "intra".

-Haide Mia am pregătit o grămadă de joculete.

-Trebuie sa pastram si pentru parc. Iti amintești?

-Ah...asa e. spune punandu-si degetul la barbie gandindu-se la ce jocuri ne vom juca in parc.

-Ce zici sa luam aceste 2 jocuri in parc si mingea si cu astea ne jucam acum. zic punand intr-o parte niste jocuri si in alta parte alte jocuri.

-Suna bine... spune fericita. Haide in sufragerie. Avem mai mult loc acolo...

-Bine...

Iau 2 jocuri iar pe celalalt il ia Eva. Coboram spre living si cand sa pun piciorul pe o treapta ma impiedic si cad. Bine ca Eva a luat-o inainte ca altfel puteam sa cad pe ea.

-Mia!!! Esti bine? spune venind spre mine si luandu-mi cutia din mana.

-Da Eva... Sunt...bine. Cred...ma doare putin genunchiul dar sunt bine.

-Nu trebuia sa luam atatea jocuri.

-Faptul e comis. Haide sa continuam.

De sus apare Derek, atat de speriat. Imaginati-va ca dupa ce va uitati la un film de groaza mergeti in bucatarie si luati ceva de acolo si deodata toate luminile se sting. Eh...ceva de genul acela era si Derek.

-Ce s-a intamplat? Am auzit o bubuitura.

-Mia...s-a impiedicat... spune Eva in locul meu.

-Esti bine? Cum s-a intamplat?

-Am carat niste jocuri si nu am fost atenta pe unde merg, si m-am impideicat pe scari. Dar sunt bine.

-Esti sigura?