Vândută Unui Vârcolac

Chapter 13

-Trebuie sa am curajul si vointa sa spun ca toate astea vor trece la un moment dat. Tot ce e acum e doar un vis urat. Un cosmar, iar eu trebuie sa gasesc iesirea din acest vis. Doar ca inca nu stiu cum as putea sa ies. Ma simt ca intr-un labirint. Iar totul se va termina... spun si incerc sa adorm dar pe usa intra......

Amalya.

Nu imi era dor, dar deloc sa o vad.

-Ce faci, Mia?

-Minunat de bine...tu? intreb incercand sa imi pun un zâmbet pe fata.

-Vad ca încă ai tupeu, nu ți l-a scos deloc Derek.

-Niciodata nu il va scoate...spun si imi mut privirea in altă parte.

-Uita-te la mine...

Nu ma uit. O ignor total. Pentru ca daca o luam la bataie s-ar putea sa fiu din nou pedepsita.

Se aseaza pe vine la nivelul meu si imi ia fata obligandu-ma sa ma uit la ea. Incerc sa îi îndepărtez mana, dar dupa cateva secunde simt o arsura pe obrazul stang.

Mulțumesc mult Amalya, si celalalt obraz trebuia torturat.

-Stai departe de Derek al meu!

-Oh, dar te rog, ia-l. Nu imi trebuie. E numai si tot al tau.

-Asa credeam si eu. Am venit sa ma joc si eu cu tine...

Minunat. Gandul meu era cum si de data asta cineva ma va desfigura.

-Haide...nu am terminat. spune luandu-ma de brat si ridicandu-ma in sus.

Era mai inalta decat mine, dar mai scunda decat Amber. Hmm...Amber. Ma intreb ce face. Cum o mai duce...daca e bine.

Sunt din nou pusa pe acea masa de data asta cu fata in sus, legată și mai. Strâns ca data trecută. Ranile de pe spate ma dureau incredibil de mult, din cauza lemnului.

-Gata de joaca? spune luând briceagul in mână.

Ma omoară asta...sunt sigura. Se apropie cu briceagul de fata mea si apasa pe acesta, cauzandu-mi o taietura pe obraz. Coboara mai in jos si imi face una si pe barbie. Apoi si in alte parti. Pe abdomen, maini si picioare. Ma durea incredibil, dar nu scoteam niciun sunet, incercam sa fiu puternica.

Am simtit cum acel briceag paraseste corpul meu. Deschid ochii si o vad pe Amalya cu o solutie albastra in mana. SPIRT.

- Amalya... Te rog ...nu face asta.

-Oh haide. Nu te va durea. spune desfacand capacul.

-Te rog...spun in soapta dar lichidul face contact cu ranile mele de pe abdomen.

Toarnă toată sticla pe abdomenul meu. Scrânceam si tipam de durere. Nu mai suportam. Ma durea, ustura. Ma simteam torturata, poate pentru ca si sunt...

Vad ca se uita la ceasul de la mana ei si spune:

-Oh...e tarziu. Ma duc la culcare. Noapte buna, idioato! Sa nu ii spui ceva lui Derek ca te voi prinde si nu va fi bine.

A inchis usa in urma ei. Eu inca stateam legata de acea masa si plangeam, suspinam si imi muscam ori buza ori limba.

In aces moment chiar voiam sa mor. Voiam sa se termine totul. Nu imi pasa ca ii voi lasa pe Chris, pe tata sau pe Eva... Tot ce voiam era sa ma duc la mama.

De dimienata.
Nu am dormit toata noaptea. Nu stiu cat era ceasul dar stiam ca era zi din cauza ca auzeam pasi deasupra mea. Usa se deschide. Nu mai puteam nici sa imi intorc capul, sa privesc cine a intrat. Dar dupa pasii ce i-am auzit si parfumul cu care era data persoana am stiut ca era Derek. Eu eram focusata pe un punct al peretelui, astfel nu i-am acordat prea multa atentie.