Vândută Unui Vârcolac

Chapter 14

Il vad deja aproape transformat. Se uita la mine si vine spre mine. Sincer imi era putin frica, dar in momentul de fata chiar voiam la mama. Ma prinde de barbie si in cateva secunde ma izbeste de perete si isi infige coltii in gatul meu. E si vampir si nu stiu? Tot ce stiu e ca mi se face somn si totul devine negru.

Derek povestește.
Ce am facut? Daca nu se va trezi in cateva ore va deveni un varcolac. La fel ca mine si nu vreau asta...

O iau stil mireasa si o duc in camera ei. O asez pe pat si ma duc jos si iau pungi cu gheata sau orice altceva, ce poate sa o trezeasca.

-Mia! Revino-ti! Haide Mia...

Nu imi raspunde. Nu da niciun raspuns. E inca in starea de somnolenta, dar sper sa nu dureze mult. O zgaltai, o strig, o mai misc din cand in cand, dar nimic. Nu da niciun raspuns.

Decid sa il sun pe Mathais. Sper ca stie ce as putea face.

-Ce vrei Derek?

-Am nevoie de putin ajutor!

-Chiar in acest moment? Sti tu...eu si cu Amber avem ceva de rezolvat.

-Am muscat-o pe Mia in timp ce eram aproape transformat si daca nu se trezeste in cateva ore va deveni un varcolac.

-Cee??!! se aude tipatul lui Amber de undeva din camera.

-Nu mai putem avea conversatii intime, Matt?

- I-am promis lui Amber ca nu voi avea secrete fata de ea.

-Derek! Ajungem imediat! Daca aflu ca prietena mea moare din cazuza ta, crede-ma ca nu vrei sa sti adevarata mea putere. zice Amber foarte nervoasa, impachetand hainele.

-Bine. Dar grabiti-va. spun uitandu-ma spre Mia.

Inchid apelul si ma duc spre printesa.

-Mia te rog eu mult! Trezeste-te! Nu am vrut sa fac asta...m-ai provocat...haide!

Mai stau asa ceva timp si aud soneria de la usa. Cobor in 3 secunde si deschid usa.

-Unde e? Intra Amber aproape ca ma dărâma.

-In camera ei! Nu stiu ce sa fac.

-Si te astepti ca eu sa stiu... zice Matt lasand bagajele jos, Amber fiind deja in camera Miei.

Mia povestește.
Ma trezesc la scurt timp, pe podea, in aceleași loc. Doar ca Derek nu mai e. Ma ridic de pe podea si imi scutur hainele.

-Derek! Eva! E cineva??? Heeeiii!

Strig dar nimeni nu raspunde. Se pare ca toata lumea disparuse. Deodata se lua curentul si auzeam șușoteli prin casa.

-Derek, daca e vreo joaca de a ta sa sti ca nu imi place! Te rog iesi!

Apoi toate luminile se aprind instant orbindu-ma. Prea multa lumina.

Incerc sa deschid ochii dar tot ce pot vedea este o masa si 2 scaune.

-Aseaza-te! spune cu blandete o voce ce nu avea si trup.

-Cine esti?

Dar nu imi mai raspunde. Fac ceea ce a spus acea voce si ma uit pe masa. Era o foaie si un pix. Am deschis foaia si inauntru era un fel de formular. Am inceput sa citesc. Nu am inteles mare parte din el. Trebuia sa aleg daca vreau sa raman aici sau sa ma intorc inapoi...chiar nu pricepeam ce se intampla. Pana cand am ridicat privirea din foaie si am vazut-o pe mama cum statea pe scaunul din fata mea si ma privea cu aceeasi blandete in ochi.

-Mama! Tu esti? spun si in ochii mei apar lacrimi de bucurie.

-Iubita mea! Scumpa mea fetita!