Printre stele

Capitolul 13

P.O.V. Harry:
În sfîrșit voi avea ocazia de a vorbi cu el. I-am  rugat pe Hermione și  pe Ron să îl aducă  într-o încăpere și să ne închidă acolo,  trebuie să îl văd și trebuie să aflu absolut  tot  și cel mai important  trebuie sa îmi cer iertare pentru că i-am trădat încrederea.
Mă trezesc, îmi fac rutina  zilnică și mă îndrept spre sala de mese,  acolo Ron și Hermione  mă așteptau discutînd despre planul nostru,  la o altă masă îl observ pe Draco,  avea mîinile bandajate,  iar el citea dintr-o carte verde foarte ciudată ,  părea  pierdut printre rînduri , neoferind importanță prietenilor săi.
Așezîndu-mă pe scaun Ron începe să-mi  explice încontinuu planul său.
- Frate, uite  după  cursuri , îi voi spune că  a fost chemat în acea sală,  tu îl vei aștepta acolo,  iar Hermione vă va încuia și va face o vrajă de blocare . Sper să funcționeze. Roșcatul părea foarte sigur de calitatea planului său. Am fost deacord.
Mă tot gîndeam la faptul că el nu mă va ierta,  dar e și vina lui,  din cauza lui am băut eu,  dar nu trebuia să-l violeze. Fuck. Cuprins de gînduri nu-mi nu dădeam atenție nimănui.
După cursuri
Planul a funcționat deocamdată,  îl aștept pe Draco,  îmi e dor de el, de atingerile lui și de săruturile lui , nu-mi  vine sa cred  ce i-am  făcut. Vreau să-i explic tot.
Sunt scos din transă de ușa deschisă ce mă anunța că el e aici,  îmi ridic capul și e chiar aici. Brusc se auzise cum ușa e încuiată. Draco refuză să mă privească. Mă apropii de el dorind să-l cuprind într-o îmbrățișare,  dar acesta mă respinge. Nu vreau să las lucrurile așa,  într-un final reușesc să-l îmbrățișez acesta oprinduse din agitat. Îi puteam simți respirația pe gîtul meu.
- Iartă-mă Draco,  știu că sunt un tîmpit, dar te rog iartă-mă.
- Nu mă atinge! Vocea lui îmi provoca emoții instabile care păreau că nu se vor liniști niciodată .
- D-dar ascultă-mă eu....
- Uite nu-mi pasă deloc, ce a fost a fost, nu sunt uimit ci doar dezamăgit ,după acel incident am reușit să devin ce am vrut, unul din topul vrajitorilor din această clădire, nu mai vreau să fiu amenințat de familie și de Pansy, defapt , chiar îți mulțumesc  pentru asta. Dar aș prefera dacă nu mai atinge sau vorbi cu mine, vorbele lui porniră o furtună în capul meu , nu-mi venea să cred ce aud , oare era real?
Sunt scos  din transă de către Draco care mă implică să-i dau drumul.
- Minți, spun eu cu o voce ce se abținea să nu redea nici-o emoție.
- TACI!!! După ce ieșim de aici  nu vreau să te mai văd sau aud.
- Te comporți că un copil!!!
- Eu sau tu? Ți-ai bătut joc de corpul meu, de emotiile mele , de faptul că sunt uneori vulnerabil ca mai apoi sa-mi spui că-ți pare rău? Serios ? Nu-s fraier Potter
- Nu eram eu care statea cu o panaramă
- Deci tu nu știi? Ea a aflat  de noi dacă tatăl meu afla  mă punea să te ucid ,iar dacă nu îndeplineam  asta ne omora pe amîndoi,  nu am vrut să fii rănit. 
- De ce nu mi-ai zis de asta , de ce ții apsolut tot în tine ?sigur găseam vreo soluție , îl întreb încercînd să mă apropii de el.
- Potter îndepărtează-te de mine, nu ți-am spus pentru că mi sa parut absurd , nu îmi place cînd nu am control asupra problemei.
- Deci orgoliu...
- Exact, acum te rog,  sunt ocupat,  oprește tot scenariul asta stupid și dă-mi drumul din încăperea asta.
- Răspunde doar la această întrebare,  sigur nu vrei să reîncepe tot?
Acesta face un moment de pauză ce păreau ore
- ... Da...
- Foarte bine , îmi pare rau că te-am deranjat.
Simt că mor.
Ușa se deschide,  Draco nu spune nimic și pleacă,  dar i-am putut vedea ochii inlăcrimați. Vreau să mă duc să-l îmbrățișez și să-i spun că totul va fi bine,  dar trebuie să aștept.