Marea mă poartă unde sunt toate urmele de ființă,
Unde sunt urme de tălpi pe nisip și ecouri frânte din țipete prin cluburi.
Unde sunt lumini de apus și răsărit.
Unde bat inimi la unison și se sfărâmă orgolii în fața brizei răcoroase.
M-așez pe nisip să văd și eu soarele,
s
clipirea e singura mea nevoie.
De-ar fi să dispar, of, să nu simt.
Dar cineva mă strigă, ochii îmi creează poarta de scăpare.
Nu plec,
n
u plec de la mare.
CITEȘTI
Ecoul Unor Voci Sugrumate pe Fundal Negru
Poetry„Oamenii caută fericirea cum caută sângele inima. Când nu mai curge sânge în inimă, omul se usucă, spune tata." ━ Aglaja Veteranyi, „De ce fierbe copilul în mămăligă" ______________________________________________ ~ Toate drepturile rezervate, 2019...
