Mi-aș dori să-ți fiu casă.
Aceea la care te întorci când îți este greu.
Cea la care îți fuge gândul.
Care-ți fură suflul
și te face gânditor.
Nu-ți dai seama cât înseamnă
să te construiești din nimic,
pe fundamentul unor nesiguranțe
și totuși,
să reînvii.
Am pregătit pentru tine
flacăra cea mai puternică.
Te-am luat de pe străzi
și mi te-am făcut
chiriaș.
Cât vrei să stai?
Și unde mergi?
Devii, ușor,
cel mai comun locuitor pe care am ocazia să îl știu.
Devii ușor,
stăpân nededicat,
lipsit de titlu real,
prezent numai pe hârtie
în undele pe care le creează
propria-mi mână.
M-ai lăsat în negura timpului.
Și au trecut zile în care nu ai verificat temperatura
adăpostului tău.
La finalul zilei,
odată și odată,
ți-ai amintit să te întorci.
Dar șemineul era neîncălzit.
Ai lăsat ușa deschisă:
Casa plângea.
Și prin pereți
mă întreb dacă mă puteai auzi.
CITEȘTI
Ecoul Unor Voci Sugrumate pe Fundal Negru
Poetry„Oamenii caută fericirea cum caută sângele inima. Când nu mai curge sânge în inimă, omul se usucă, spune tata." ━ Aglaja Veteranyi, „De ce fierbe copilul în mămăligă" ______________________________________________ ~ Toate drepturile rezervate, 2019...
