Trifoiu' Nenorocos

Că-i mai ortoman

Nu era o seară bună să fii Viorel, însă el învățase de la tatăl său că nu exista problemă existențială pe care alcoolul sa nu o rezolve. Berea lui se ducea prea repede, comparativ cu a celor din jur.

Acu venise și Mia, și stătea lângă el, aveau scaune pliante și șlapi la fel, la același perete. Dacă se putea înroși, și Viorel ar fi fost ca ea, vizibil roz. Nici nu se uita la nimeni, Mia, doar în pământ și pe pereți. Viorel nu îndrăznea să îi ofere o bere, Simona și Florin doar se holbau la ea. Se schimbase de rochie și era într-o helancă neagră și niște pantaloni de trening, dar mai de sală, nu de casă.

"Ia-ți o bere din frigider, să ne povestească Simona de logodna ei," începu Florin, că doar nu era să rămână dator.

"Felicitări," Mia era ca din lună, nu știa ce să zică. Simona se uita la inel de parcă atunci îl vedea prima dată.

"Sărbătorim," se întinse Florin la frigider, scoțând patru beri, pentru toată lumea.

Și-au luat toți sticlele, au ciocnit, Simona ultima. Dar se salvă ea expert, "Vorbeam de freza lui, nu-i așa că-i stă bine?" o întrebă pe Mia. Îi era milă de Viorel, că așa ieșise din poveștile lui Florin, că e el inapt social.

O simți Viorel pe Mia cum se încordează in scaun, parcă se îneca cu berea. Reuși ea, "Ba da, chiar l-am lăudat atunci. Parcă fix înainte să pleci în America?" Fără să se întoarcă. Viorel aprobă și el din cap, fără să se uite la ea.

Se riscase la plecarea în America pe vremea când era Mia cu Daan, căruia Florin îi zicea Dana. Cea mai lungă relație a ei, părea că nu se mai termină. Că era clar că se va termina, însă Viorel credea asta despre orice cuplu, și mereu se mira când afla că mai sunt împreună, ba chiar poate au copii.

A fost marea lui ocazie să încerce marea cu degetul, după demisia de la jobul care l-a adus în Amsterdam, să se decidă dacă SUA e mai potrivită pentru el decât Olanda. Că parcă el nu era acasă, nicăieri. Poate SUA era mai bună, însă pe muchia Grand Canyon, într-o mare de turiști, Viorel realiză că n-are unde fugi: tot el era problema. Că se muta acolo sau nu, tot îi lipsea ceva, și nu erau banii, deja și-i făcuse. Gambitul lui fu un succes.

Până să apuce să plece, Mia era singură din nou, și de data asta devenise evidentă, până și el o vedea că stă numai pe lângă el pe canapea, tot mai aproape, poate și pentru că se mai relaxase el, începuseră să vină banii. Dar Viorel era prea supărat să fie el rebound, că asistase la prea multe smiorcăieli de-ale ei prin bucătărie că ce se face, că o ia de la capăt, că nu găsește și ea pe cineva.

Viorel nu era cineva, era Viorel. Dacă nu-ți plăcea de el, era fericit: misiune îndeplinită. Nu aveai cum să-ți placă, oricum. Era încă frustrat că până atuncea nu mișcase și ea nimic, de parcă el era la păstrare pe un raft, așteptând-o. A zis că o învață o lecție.

Când s-a întors, totul era invers: Florin, cu care se certase în ziua plecării, că-și băga moldoveanul nasul peste tot, era fericit ca un labrador, iar Mia deja era din nou pe Tinder, ieșea în oraș aproape în fiecare seară. Se dusese interesul ei, deși era unul din motivele pentru care se întorsese el. Dacă nu era ea, probabil s-ar fi riscat mai mult cu America, n-ar fi avut nimic de pierdut, Florin oricum urma să cumpere inel sau casă. Acolo se mai gândise Viorel, parcă nu era așa rău nici dacă s-a trezit ea târziu, că nu era ca și cum ar fi încercat el ceva.

Venit după o lună, a fost prompt ignorat prin casă, ajungând să creadă că ori i s-a părut lui, ori fusese disperată și îi trecuse. Antenele lui s-au retras, nu mai voia să treacă printr-un alt Dana.

Cu toate acestea, și în ciuda disconfortului emanat de Mia lângă el, Viorel era bucuros că se întâmplase ceva între ei, în sfârșit, că dacă îl plăcea, știa el ce să facă, problema lui fusese că nu părea că-i interesată de el.