Trifoiu' Nenorocos

Pe toţi întrebând

Mia a făcut tot posibilul să o oprească pe Simona.

"A zis Viorel ca vin ei," fu ultima încercare. "Că să stăm aici."

"Păi dacă așa a zis Lunganul, așa facem," Simona își luă geaca pe ea. Se admira în oglindă. Nici la bătaie, noaptea în mijlocul pustiului, nu se ducea nearanjată. Era îmbrăcată casual adică blugi strâmți și maiou decoltat. Acum se dădea cu ruj. Mia își porni camera de selfie să se vadă și ea.

Era nedormită, noroc cu ochelarii că o mascau de tot, părul îi urca într-un mușuroi care atârna pe lângă urechi. Simona se ducea să-și înfrunte cel mai rău coșmar, și tot își asortase ghetuțele cu șapca din care îi ieșea codița împletită.

Mia se urni și ea la oglindă, își întinse rochia mototolită, "Ai un plan?"

"Da, mă duc acolo și văd dacă neagă, de față cu mine. Evitam, dar văd că va trebui."

Da, așa era. Câteodată trebuia să înfrunți realitatea: nu avea cine să te apere sau să lupte pentru tine. Așa că puneai machiaj pe tine, și ieșeai din cochilie, că altă opțiune nu aveai.

"Vii cu mine, sau nu," Simona ridică din umeri. "Nu e ceva la care mă poți ajuta. E ok dacă vrei pauză de la Lungan."

"Nu, nu, vin!" Mia o asigură. "Era mai mult că poate încurc!" Cine știe ce scenă mai făcea, mai ales reunită cu el.

O rodea cât de nesimțit fusese.

Simona văzu ceva, că reflecția ei o privi pe Mia cu milă, "Ești ok?"

"Îmi pare rău că sunt așa dramatică," acesteia îi era rușine. Nu suferise niciodată după un bărbat, și Simona escaladase munți mai înalți. "Și că nu pot face și eu ca el, să nu-mi pese! Să ajut pe altcineva în loc să-mi plâng de milă! Că nu mă bagă în seamă unu'!" Era tot mai supărată pe ea însăși.

"Să știi că e un motiv pentru care dramele amoroase," Simona îi zâmbi înțelegător, "Dor așa tare, chiar și alea minore, de care alții râd. Că răul, în loc să vină din afară, vine din interior. Dintr-un loc care nu te așteptai -- lumea ta. Și dacă e recent, nu ți se pare că-ți mai revii. Că ce te faci? Unde te duci? Nici puținul pe care credeai că îl ai, greu muncit, nu-l mai ai." Se întristase de-a binelea, "Dar știi care e chestia? Că trece timpul, și deși ții minte cum te-ai simțit, nu mai știi exact cât de rău."

Mia nu era consolată, "Și până atunci?"

"Aștepți să vezi, și încerci să nu-ți pierzi mințile, sau--" telefonul Simonei îi atrase șapca în jos, "A venit taxiul."

"Sau?!" Mia își aranjă părul în jurul feței albicioase, îmbujorată de curiozitate în două pete.

"Sau acționezi," Simona deschise ușa.

"Cum!?"

"Înseamnă că nu știi ce vrei, și aștepți să se decidă celălalt. Nu e greșit, neapărat. E o strategie la fel de bună ca oricare alta. Totul e să funcționeze, pentru tine."

Coborau pe scări, Simona tropăind în cadență, decisă.

Ce voia Mia de la Viorel? În momentul ăla, trebuia făcută o recapitulare.

Ea: umilită de față cu prietenii și familia, campioană patru nopți și patru zile la plâns, tratată ca ultima proastă în loc să i se prezinte scuze, apoi ignorată și jignită, alternativ.

El: face sex cu ea, fuge, devine altă persoană care umblă aiurea, inclusiv cu altele, veșnic supărat că nu poate face mai mult rău, mai multor persoane. Și atât, că pentru el se terminase.