Trandafirul Dragostei(Finalizată)

Capitolul 6

Cu o zi în urmă,după evenimentul de la firmă Elly a venit bulversată  acasă și s-a închis în camera ei,refuzând să mai iasă de acolo până a doua zi.Nu voia să vadă și nici să vorbească cu nimeni.Voia doar să-și pună ordine în gânduri,dar îi era atât de greu.. Nu putea să se abțină să nu verse lacrimi amare gândindu-se la trecut.Întru-un final, a adormit printre suspine.Soarele își făcu loc prin perdeaua ferestrei.Era semn că o nouă zi era pe cale să înceapă,iar Elly trebuia să se conformeze noii situații. După ce se ridică din pat,merse la duș,se machiase,îmbrăcase și a coborât la micul dejun.Mama ei era deja în bucătărie,pregătind cafeaua și pâinea prăjită.Mirosul acesta îi aduse aminte de copilărie lui Elly.
-Bună dimineața!,mama.
-Bună Elly,uite am pregătit micul dejun.Stai jos să mâncăm amândouă. Elly știa ce urmărea mama ei,însă chiar dacă ar fi refuzat-o mai devreme sau mai târziu tot trebuia să-i mărturisească ce se întâmplă așa că nu o refuză și se așeză la masă.
-Uite,nu știu ce s-a întâmplat ieri de ai venit așa bulversată acasă,însă poate ți-ar prinde bine să vorbești despre asta cu cineva.
-Mamă,adevărul e că oricum vei afla mai devreme sau mai târziu, așa că am să-ți mărturisesc ce s-a întâmplat.Avem un nou colaborator care a venit să lucreze cu noi,până la lansarea noului catalog.
- Asta e foarte bine presupun.
-Nu este deloc,deoarece cel care va lucra cu noi este....Andrei.,reuși să termine propoziția Elly.
-Andrei...acel Andrei?,întrebă mirată mama.
- Da,mamă acel Andrei de care m-am desparțit în urmă cu trei ani sau mai bine zis pe care l-am părăsit în urmă cu trei ani.Rostind aceste cuvinte,Elly izbucni în lacrimi.Mama ei o înțelegea și îi împărtășea durerea.
- Nu plânge Elly!Tu ești o femeie puternică și vei trece și peste asta.Sunt sigură...
Discuția celor două fusese întreruptă de sunetul soneriei.
-Trebuie să plec!Mulțumesc  pentru tot,mama.
- Ai grijă de tine!
La ușă era Dan,care o așteptase pentru a o duce la muncă.
-Să mergem Dan!,rosti  pe un ton trist Elly.
-S-a întâmplat ceva?păreți cam supărată.
- Nu,sunt doar obosită.
Dan însă înțelegea privirea și  vorbele lui Elly.Înțelegea prea bine că  e posomorâtă .În mașină  liniștea era totală,până când,Elly observase că Dan trecuse de strada cu biroul.
-Hei!Ai greșit drumul.
- Nu l-am greșit deloc, domnișoară.St6iu exact unde trebuie să ajung.
-Dar biroul era pe strada aia...
-Cine a zis ca mergem la birou?
-Dar unde mergem?,întreabă  mirată Elly.
-Azi trebuie să vă relaxați...Se vede că sunteți tristă și nu accept refuzuri.
Elly avea de gând să se împotrivească,însă dacă-l cunoștea macar puțin pe Dan,știa că era în zadar.Tot ce avea de făcut acum era să se lase pe mâna lui.
- Am ajuns!,exclama entuziasmat Dan.
- Unde suntem?
Tot ce zări Elly în jur era o pădure imensă,verde,cu mulți copaci și  flori.Era de-a dreptul un loc magic,desprins parcă din Rai. Se minună de asemenea frumusețe.
-Suntem într-un colțioșor de Rai.Aici vin de fiecare dată când am o supărare sau ceva mă apasă.Să privesc minunăția asta de pădure, să mă plimb prin ea și să văd gărgărițele mă liniștește instantaneu.E cea mai bună terapie.,zise Dan.
-Cu siguranță că e foarte frumos aici.Păsări,copaci,liniște,tot ce vrei.
-Încă nu ați văzut tot,afirmă Dan.Haideți cu mine.
-Dan,apreciez ce vrei să faci,dar nu este cazul...nu-mi permit să pierd o zi de serviciu ca să mă plimb...
-Veniti măcar  cinci minute!Nu durează mai mult.În  plus,munca se poate recupera oricând.
Cedând într-un final insistențelor lui,Elly îl  urmă.Ramase fascinată de tot se văzuse.Brusc,parcă se simțea mai bine,uitase de toate grijile.Oare să fie din cauza peisajului sau a lui Dan?În ultimele săptămâni,Dan i-a fost mereu alături,a ajuns să o cunoască din priviri,iar lucrul acesta o neliniștea și îi și placea în același timp lui Elly.Se atașase mult de el,însă nu-și putea permite să sufere din nou.Gândurile îi fusese spulberate în momentul în care au ajuns la cascadă.Peisajul oferit de aceasta îți tăia respiratia.
-Wow!Ce frumos e aici!,exclamă Elly.
- Da,așa e.Deși am venit de multe ori pe aici,de fiecare dată rămân uimit de peisajul acesta,ca și când l-aș vedea pentru prima oară.
Dan se apropie mai mult de cascadă si începu să urle cât îl ținea gura.
-Haideți,e timpul dumneavoastră!Trebuie să vă descarcați!,o invită pe Elly
Fără să stea prea mult pe gânduri,Elly acceptă invitația și strigă din toate puterile ei ca să-și descarce furia și parcă acum se simți  mult mai bine.Timpul zbură pe nesimțite,iar cei doi și-au fat seama că trebuie să se întoarcă.Pe mașină cei doi au fost foarte zâmbăreti și puși pe glume.Elly uitase într-o clipă de toate problemele și se simțea în largul ei.Ar fi vrut să rămână acolo mai mult timp cu Dan.Să fie cu el îi oferea o oarecare liniște. Pe măsură ce se apropia de casă aceasta reveni cu picioarele pe pământ. Trebuia să înceteze să se mai gândească la ceva imposibil.Dan nu putea reprezenta nimic mai mult pentru ea decât un prieten și angajat foarte bun.El are viața lui,iar ea a jurat că nu va mai iubi.