Trandafirul Dragostei(Finalizată)

Capitolul 8

Azi este în sfârșit sâmbătă,iar Elly este liberă.A dormit foarte bine noaptea trecută,iar acum s-a trezit foarte nerăbdare și optimistă pentru a începe o nouă zi.După ce s-a trezit, s-a îmbrăcat,aranjat și a coborât să ia micul dejun.Acolo deja mama ei o așteptase în bucătărie cu mâncarea și cafeaua pregătită.
-Bună dimineața,mamă!
-Bună Elly!Uite,am pregătit micul dejun.Haide să mâncăm.
Elly aruncă o privire pe masa împodobită cu toate bunătățiile și-și lingea buzele.Totul arăta foarte apetistant.Cele două s-au așezat la masă și au mâncat în liniște,până când mama ei rupse tăcerea:
-Și cum a fost cu Andrei?Ai reușit să vorbești cu el?
- Da...mi-a spus că trecut e trecut și că așa trebuie să rămână...că relația dintre noi va fi strict profesională.
-Și ăsta nu e un lucru bun?,întreabă nedumerită Anca,văzând tristețea din ochii fiicei ei.
-Poate că ar trebui să fie.Nu știu.Știu doar că mă simt ciudat să fiu sub același acoperiș cu el și să mai și muncesc alături de el...
- Elly,tu ești o fată deșteaptă și sunt convinsă că vei reuși să te descurci și cu acest lucru.Ai încredere în tine și totul va fi bine.
-Sper!
-Acum că am luat micul dejun și am vorbit puțin,e timpul să plec.
-Pleci?Unde?
-Acasă la mine dragă.Ai uitat?Nu am venit decât în vizită aici...Azi am bilet să mă întorc înapoi.
Elly uitase complet că azi mama ei urma să plece.Deși atunci când a venit la ușa ei nu voia să o vadă,acum se atașase de ea și îi plăcea să știe că mama ei e acolo cu ea.
- Am uitat complet,mamă. Dar mai poți sta...nu e nevoie să pleci.Compania ta îmi face bine în singurătatea asta a mea.
- Elly nu mai pot ramăne.Trebuie să mă întorc la viața mea,pe care am lăsat-o la Cluj.În plus,nu vei mai fi singură pentru mult timp,așa că nu se cuvine să mai rămân.Poți veni oricând să mă vizitezi.
Când ajung la autobuz,cele două își luaseră rămas-bun,promițând că vor vorbi cât de des pot.În drum spre casă,Elly se gândea la vorbele mamei sale"Nu vei mai fi singură pentru mult timp "...oare ce avea să însemne asta?Ajunsă la apartament,zări o siluetă de bărbat înalt,în dreptul apartamentului.Era chiar el,Andrei.
- Bună!Ce cauți aici?,întreba uimită Elly.
-Bună!Ce primire frumoasă!Tipică Ellyei,zise rânjind Andrei.
Soarele bătea prin fereastra culoarului,oferindu-i o strălucire aparte părului auriu a lui Andrei făcându-l să aibă o frumusețe aparte,iar Elly observă acest lucru.Ca și cum frumusețea lui nu ar fi fost de ajuns,acesta mai și râse.Cândva râsul lui Andrei îi se părea cel mai frumos din lume și încă îi plăcea.Dumnezeule!Ce chin era pe capul lui Elly să asiste la această imagine perfectă .
-Scuze,dar sunt uimită să te văd aici,mai ales că azi nu lucrăm.
-Vreau să vorbim.Se poate?
-Sigur.Intră.
Intrând în apartament,se așezase amândoi pe canapea.
-Te ascult!,zise Elly.
- Elly, adevărul este că zilele astea m-am gândit mult la tine,la ce a fost între noi...când am venit la București și am aflat că vom lucra împreună,am crezut că nu mă va afecta,că te-am uitat...însă,când te-am revăzut și am avut ocazia să petrec din nou timp cu tine,am înțeles totul.Nu te-am uitat și nu te voi uita niciodată,oricât aș încerca.Știu că am greșit în trecut când nu am știut să apreciez iubirea ta,lovindu-te pe nedrept la aceea ceartă,ceea ce te-a determinat să mă și părăsești deși mă iubeai, dar crede-mă că m-am schimbat...
- Andrei,poate...
-Șsst!Nu spune nimic!Ascultă până la capăt. Ok?
-M-am schimbat,dă-mi oportunitatea să-ți demonstrez,zise Andrei cu vocea răgușită,abținăndu-se să nu plăngă.
Elly rămase surprinsă de vorbele lui Andrei.Nu se aștepta deloc la asta.
- Andrei,recunosc că nici mie nu mi-a fost simplu când am aflat că va trebui să lucrez cu tine...te-am iubit foarte mult,te-am admirat,te-am respectat și mereu vei ocupa un loc aparte în inima mea,dar nu pot să-ți dau acum un răspuns la cererea ta.Sincer,nu știu ce simt acum față de tine.Am nevoie de timp.
-Uite Elly, eu mai stau în București o săptămână. Îți dau la dispoziție această săptămână să te gândești dacă mă poți ierta sau nu.Dacă la sfârșitul acestei săptămâni te decizi să-mi mai acorzi o șansă,rămân aici alături de tine,iar dacă nu,voi pleca definitiv în Italia.Ok?
-Ok!Am să mă gândesc.Acum pleacă,te rog.rosti Elly în timp ce încerca să își stăpânească lacrimile.
După ce Andrei a plecat,nu s-a mai abținut si a izbucnit în plâns.Nu-i venea să creadă ce tocmai s-a întâmplat...bărbatul pe care ea îl iubise cândva din tot sufletul o voia înapoi.O imploră să se întoarcă la el,dar lucrurile nu erau așa de simple...nu voia să sufere din nou din pricina lui,dar îl iubise,sau cel puțin așa credea...