Shikabane

Tu ai făcut asta!

Îi simt brațele calde cum mă ridică. Lucas e cald, e viu, uman. Nu, de fapt e departe de a putea fi numit om. Habar n-am ce fel de extraterestru e Lucas, am uitat până și motivul pentru care a venit aici sau poate că nu l-am știut niciodată. Totul a început din dorința de răzbunare a unui copil, ce a făcut un pact cu diavolul, acesta e începutul apocalipsei. Lucas să fie acel copil ce și-a vândut sufletul diavolului, însă povestea lui începe înainte de acest iad dezlănțuit. Atunci de unde au apărut aceste vorbe? Cine a fost suficient de nebun încât să se lase înghițit de blestemul păcatelor?

Îi pot auzi inima cum bate ritmic și căldura corpului cum mă învăluie, oferindu-mi o siguranță pe care nu ar fi trebuit să o simt niciodată în preajma lui. Lucas mă vrea moartă! Moartă! De ce nu-mi curmă suferința? Nu vede în ce hal mă aflu? Mă doare fiecare părticică din corp, capul îmi vâjâie de parcă Lucas s-ar învârti cu mine de ore bune pe cea mai înaltă clădire din lume. Nu-mi simt brațul rupt, de parcă ar fi căzut singur sătul de atâta durere. Mai sunt întrega oare sau a rămas doar sufletul meu ce-și jelește moartea? Am murit? Totul pare desprins de realitate.

"Ești vie, Cynthia!", vocea lui e o șoaptă blândă. "Nu te mai gândi atât, îmi vâjâie capul de la întrebările tale stupide!" Lucas râse, nu răutăcios așa cum m-aș fi așteptat, poate doar puțin trist.

Mi-aș deschide ochii dacă n-ar fi de plumb. Aș vrea să-i răspund daca buzele nu mi-ar fi de piatră. Îmi simt tot corul că un bolovan, deși Lucas mă poartă de parcă aș fi un fulg. Unde merge? Parcă drumul nu se mai termină. Unde mă duci? l-am întrebat în gând.

"Nicăieri, doar te țin în brațe!", a mărturisit cast și i-am simți atunci mâna cum îmi mângâie creștetul capului.

Ce se întâmplă?

Lucas pare a se întoarce la băiatul ce m-a rugat să nu-l părăsesc, să rămân alaturi de el. De ce nu am rămas langa Lucas? Să fie oare acesta destinul meu, să dau cu piciorul la fericire singură? Nimic nu mai pare să aibă sens. Mă voia moartă, însă își făcuse apariția mereu când ma aflam in pragul disperării. Lucas alungase dușmanului din calea mea, dându-mi putere să lupt. Mulțumesc, i-am zis în gând.

Lucas a râs. Scurt și adevărat.

"Dacă m-ai fi iubit, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat!", m-a acuzat direct și tăios, "Deschide ochii, iubito!" a spus-o ca pe o rugă disperată.

Preferam sa mă lupt cu o întreagă armata de zombii si Shikabane decât să petrec aceste clipe de confuzie totală alături de Lucas.

"Ești sigur că nu a muri?"

Dacă aș fi putut aș fi tresărit de teama la auzul vocii lui Daisy. Eram sigură acum, urma să mor. Eram speriată, terifiata chiar. De ce nu mă trezeam? Trebuia să fug de aici!

" E vie!"

Lucas a tipat la sora sa nervos. De ce?

"Atunci de ce nu se trezește?" Daisy era nervoasă. Nici ea nu părea că înțelege situația în care ne aflam.
Aveau nevoie de mine trează pentru a mă ucide? Cât de diabolici puteau fi?

Te rog, Lucas, nu mă ucide!

Am implorat pentru viața mea. Nu știam ce altceva sa mai fac in aceasta stare de letargie. Unde e acel Dumnezeu care ne iubește și păzește de cel rău? Un diavol mă ține captivă în brațe sale chiar acum!

" Calmează-te! Avem nevoie de tine trează, Cynthia, pentru că niciunul din noi nu te poate separa de cealaltă latură a ta! Nu noi te vom ucide ci tu însăți daca nu te vei trezi!"

Lucas părea aproape disperat. Iar eu am înnebunit. Nu știam ce să mai cred. Nu mă voi omorî singura! Latura aia blestemată nici măcar nu e rea!

"Da, un copil a făcut un pact cu diavolul! Știi ce și-a dorit? Ca ea, cea din lumea noastră, să o posede pe ea, adică tu de pe acesta planeta! De unde vin eu, e ceva normal ca oamenii să se închine altor zei, fie ei păgâni sau binecuvântați. Acest Diavol despre care vorbiți voi e un zeu întunecat al morții în lumea mea ce poate lega sufletele celor morți. Cynthia nu noi am adus apocalipsa! Tu ai făcut asta, adică tu cea din lumea mea. E cu adevărat complicat, crede-mă! Nu credeam că dacă ea ar ajunge in corpul tau ar provoca o adevărată apocalipsă, însă se pare că răul la rău trage. Păcatul tău a fost acele de a ucide, așa că ea doar l-a amplificat. A adus la viață morții, probabil a vrut să creeze un adevărat iad aici. Acum, ea doar aștepta să mori pentru a putea stăpâni acest trup, cu tine în viața nu-și poate menține puterile. Sunt atât de multe informații pe care trebuie să ți le spun, așa că trezește-te!"

Știam că Lucas nu e uman, dar din cele pe care mi le spunea nici eu nu eram.

Cine dracu a avut proasta ideea de a se juca cu mine!?

Mi-am deschis ochii atât de brusc încât Lucas a tresărit.

Am țipat de durere, căci întreg corpul îmi ardea din interior. Nimic nu părea să aibă logică.

Și am urlat din toți rărunchii cu lacrimi in ochi, blestemându-mă pe mine că mi-am permis sa arat ca o maniacă diabolica din alt univers.

"Și tu ce dracu cauți aici! Ai venit doar că să-mi amărăști zilele până la moarte?" l-am privit în ochii cu o ură atât de intensă pe care speram sa o simtă până în măduva oaselor.

O altă eu se afla in interiorul meu așteptând clipa morții mele pentru a dezlănțuit un alt iad. Și eu luptasem ca nebună pentru a salva lumea, când de fapt simpla mea existența o condamnase. Eram întruchiparea ghinionului.

"Am venit aici pentru a asista la distrugerea acestei lumi, însă sora mea și-a dorit să o salveze! Apoi m-am îndrăgostit." Lucas își îngustează ochii și mă privește nervos.

Eram acum vinovată și că își schimbase el planurile?

" Nimic nu se leagă! Cine a dat puterile celorlalți Zei? De ce m-ai vrut moartă, Lucas! De ce te-ai jucat cu mine atâta timp?"

"Evident că eu le-am dat celorlalți puteri, ar fi fost ciudat ca doar tu sa ai in timpul unei apocalipse. Nu te bucuri că ți-am dat niste ajutoare? Aș putea spune chiar, că eu am fost Dumnezeul acestei lumi!" a râs singur de parcă într-adevăr trebuia să-i fiu recunoscătoare. "Nu pe tine te-am vrut moartă, ci pe Aria, știi tot ce auzi tu aude și ea!" zâmbește de parcă eu chiar m-aș fi gândit la asta.

Înghit în sec și îmi închid ochii. Deja am obosit.

"Știi cu toate astea, Daisy a găsit un mod prin care sa o ucidem pe Aria fara sa mori și tu. Nu de tot."

Stomacul mi se întoarce pe dos și inima mi se face cât un purice. Povestea e incompletă. Nu pot sa înțeleg nimic. Sunt egoistă, însă acea Aria poate distruge întreg univers atât timp cât eu voi putea rămâne în viață. Deși Aria mă vrea moartă și Lucas încă pare că își dorește același lucru deși tocmai a negat.