YOU ARE READING

Purnima: Un copil închis, un suflet pus în libertate✔️

General Fiction

NEEDITATĂ❗️ FINALIZATĂ ,, - Nu mă voi lepăda de Hristos! Nu vreau să-mi părăsesc țara, dar nu-L voi părăsi nici pe Hristos. " ,, - Purnima, încă n-ai nici măcar paisprezece ani. Cum poți fi atât de curajoasă? Cum poți să-ți abandone...

#actiune #adevarata #bhutan #credinta #crestin #curaj #drama #dumnezeu #familie #invatatura #iubire #maya #musulmani #non-ficțiune #persecutie #poveste #purnima #speranta #spirituale #tradare #truestory

Inexplicabil atrasă de Dumnezeu

98 18 0

by DeanneWagnerAuthor

by DeanneWagnerAuthor

Dar Purnimei îi plăcea să petreacă timp acasă la sora ei, astfel că vizitele secrete continuară. În ziua de Crăciun, Maya și Sival îi dădură voie Purnimei să se alăture micului grup de prieteni care se formase de-a lungul ultimelor optsprezece luni. Vizitele întreprinse în căminul lor sădiseră semințe de credință în inima Purnimei și în timp ce aceasta asculta predica despre nașterea lui Hristos – cum se născu dintr-o mamă fecioară pentru a ne aduce mântuirea – simți o nevoie inexplicabilă de a-l chema pe Dumnezeu în inima ei.

Vreme de mai multe zile, nu spuse nimănui despre decizia ei de a-L accepta pe Isus, până când, în timpul unei alte vizite făcu- te pe furiș, îi mărturisi surorii sale că-și dorește să fie botezată. Maya fu peste măsură de fericită când primi vestea, dar în sinea ei era și îngrijorată de felul în care părinții aveau să primească vestea. După aproximativ trei săptămâni, într-o dimineață însorită de duminică, Purnima s-a botezat. S-a ridicat din apă copleșită de convingere.

- Maya. Știu ce am de făcut acum.
Trebuie să le dau și părinților vestea. Nu mă mai pot ascunde. Vreau ca toată lumea să afle că de acum trăiesc pentru Hristos – și nu-mi pasă ce vor spune sau de ce vor face!

- Dar Purnima, ești atât de mică; ai doar doisprezece ani și știi ce vor face. Ești cu adevărat pregătită pentru una ca asta? Eu îl aveam deja pe Sival, așa că mi-a fost ceva mai ușor să plec de acasă. Poate ar trebui să mai aștepți până să le dai vestea – și să continui să te rogi.

Purnima era, însă, neclintită.

- Nu pot face una ca asta, Maya. Acum înțeleg în sfârșit tot ce am auzit până acum, tot ceea ce mi-ai povestit din Biblie. Nu m-am mai simțit niciodată ca până acum și știu că, așa cum ai spus, toate sunt adevărate. Cum voi putea vreodată să ascund în mine toate acestea și să nu le spun nimic mamei și lui tata? Pe lângă asta, te am pe tine...

Această remarcă o dezarmă pe Maya, care își îmbrățișă sora.

- Desigur. Întotdeauna o să mă ai și pe mine de partea ta. Vrei să te însoțesc?

- Nu, răspunse Purnima. E prea periculos pentru tine să te apropii de sat. Nu te teme. Voi fi bine.

Maya încerca sentimente contradictorii în timp ce-și privea sora alergând spre casă. Nu-i venea să creadă cât de curajoasă era această copilă și, chiar dacă se temea de felul în care vor reacționa părinții, se simțea foarte mândră de Purnima pentru cutezanța ei. Poate că Dumnezeu are planuri speciale pentru ea, cugeta Maya.

În nevinovăția ei de copil de doisprezece ani, Purnima veni acasă și trânti vestea:

- Mamă, sunt creștină.

Auzind-o, mama ei încremeni.
- Cred că glumești, spuse, apoi, plină de teamă. Ești prea mică pentru a fi creștină. Și, pe lângă asta, ți-am spus că n-am de gând să mai pierd o fiică.

Dar plină de încredere, Purnima își confirmă încă o dată hotărârea.

- Mamă. Nu vreau să fie nevoie să plec și eu, așa cum a trebuit să plece Maya. Eu vreau să rămân. Dar m-am hotărât să devin creștină și nimic nu mă poate face să mă răzgândesc.

Fu obligată să plece chiar în acea seară. În timp ce pleca, pășind pe deja familiara cărare ce ducea spre locuința Mayei și ducând cu sine puținele ei lucruri, își putea auzi mama plângând în urma ei. Știa că mama își iubea ambele fiice, dar părinții se temeau de ceea ce le-ar putea face sătenii. Până nu demult, și Purnima se temuse. Dar în timp ce umbla pe întuneric, se hotărî să nu se mai lase pradă fricii.
De atunci încolo, trăi împreună cu Maya și cu familia acesteia. Dar chiar dacă pe de o parte se bucura să-și petreacă timpul cu acești oameni, condițiile de trai erau grele – spațiul era strâmt și duceau cu toții o luptă pentru supraviețuire. Apoi, în ziua de Crăciun a anului 1992, când se împlinea exact un an de la con- vertirea Purnimei, începu și seria de arestări.
Poliția locală se alarmă tot mai tare din cauza numărului cres- când de creștini din regiune și își intensifică presiunea asupra credincioșilor. Creștinii avură de îndurat zece interogatorii în tot atâtea săptămâni și de fiecare dată autoritățile încercară să-i con- vingă sau să-i oblige să-și nege credința în Hristos și să se întoarcă la rădăcinile lor budiste. Bărbații fură pălmuiți și bătuți; unii fură reținuți vreme de o săptămână sau mai bine într-un centru mare de detenție, unde mulți dintre ei fură bătuți și mai tare. Femeile fură umilite și acuzate de prostituție. Consecința fu că mai mulți membri ai grupului ajunseră să-L nege pe Hristos, însă mica Purnima deveni și mai încăpățânată în credința ei.

Acum, pentru Purnima, sora ei mai mare, cumnatul ei și pentru prietenii din satele învecinate cu care aceștia se întâlneau deseori în grupuri de părtășie, cea mai recentă dispoziție pe care o primiseră din partea autorităților era foarte dureroasă, dar foarte categorică: „Părăsiți Buthanul".