YOU ARE READING

Purnima: Un copil închis, un suflet pus în libertate✔️

General Fiction

NEEDITATĂ❗️ FINALIZATĂ ,, - Nu mă voi lepăda de Hristos! Nu vreau să-mi părăsesc țara, dar nu-L voi părăsi nici pe Hristos. " ,, - Purnima, încă n-ai nici măcar paisprezece ani. Cum poți fi atât de curajoasă? Cum poți să-ți abandone...

#actiune #adevarata #bhutan #credinta #crestin #curaj #drama #dumnezeu #familie #invatatura #iubire #maya #musulmani #non-ficțiune #persecutie #poveste #purnima #speranta #spirituale #tradare #truestory

Pasiunea pentru răspândirea Evangheliei

74 21 0

by DeanneWagnerAuthor

by DeanneWagnerAuthor

Pentru Purnima, punctul culminant al vieții de tabără era creșterea plină de fervoare a bisericii care se răspândea printre miile de refugiați. Se bucura de siguranța pe care o simțea printre creștini și de prieteniile puternice pe care le legase. De multe ori, ea și prietenii ei obișnuiau să se strecoare în grupuri mici pentru a-și vizita frații întru credință care locuiau în alte sate sau în alte tabere; se foloseau de astfel de ocazii pentru a-și exersa limba nou învățată prin intermediul predicilor. Purnima găsea cea mai mare satisfacție în timpul acestor aventuri, continuând să-și descopere talentul muzical și pasiunea tot mai mare pentru cei pierduți. Învăluită de pasiunea de a vesti Evanghelia, aproape că reușea să uite de mizeria vieții de tabără.
Purnima și prietenii ei continuară aceste expediții de răspân- dire a Evangheliei în afara taberei, până când, la un an de când începuseră, fură prinși asupra faptului. Grupul pornise în zorii unei duminici răcoroase de august, urmând să parcurgă cele două ore de mers care-i despărțeau de locuința lui Hona. Acesta auzise de creștinii plini de duh care locuiau prin tabere și invită un astfel de grup să se întâlnească în casa lui și să îi evanghelizeze oamenii din piața locală. Purnima și prietenii ei acceptară bucuroși.

Încet, în grupuri de câte doi sau trei, unsprezece inși se strecurară afară din tabără și se întâlniră la aproximativ un kilometru mai încolo. Având cu ei Biblii, pliante și o chitară, creștinii erau foarte entuziasmați la gândul de a predica într-un sat în care nu mai fuseseră și în care, foarte probabil, aveau să găsească oameni care nu mai auziseră niciodată Vestea cea Bună. Știau, însă, că nu era timp de pierdut și că trebuie să se întoarcă în tabără înainte de căderea întunericului.
Ajunseră la locuința lui Hona înainte de ceasurile amiezii și, după ce își traseră sufletul, se îndreptară către piață. Abia dacă apucară să cânte câteva cântece, când Purnima și ceilalți se treziră acostați de cinci ofițeri de poliție.

-Veniți cu noi, le ordonară numaidecât aceștia.

Speriați, creștinii găsiră că nu au nimic altceva de făcut decât să execute ordinul și, nu peste mult, se aflau în fața unui căpitan cu o înfățișare foarte severă.

- De unde veniți? îi întrebă acesta. Cine v-a dat voie să părăsiți
tabăra? Cine v-a permis să răspândiți prin Nepal această religie a voastră?