Doi băieți. Un pod peste un pârâu dintr-o pădure oarecare.
- Dă-te.
- Nu vreau. Am pus amândoi piciorul în același timp și nu vreau să fiu eu acela care cedează.
- Piatră - hârtie - foarfecă?
- Suntem copii mici?
- Atunci ne vom bate...
Changbin își aruncă ghiozdanul pe un umăr și ieși din sala unde se desfășurase activitatea clubului de muzică . Se plimba plictisit pe holurile pustii ale școlii atunci când auzi melodia lui preferata așa că , neavând altceva mai bun de făcut s-a dus în direacția de unde se auzea.
Sunetul provenea din sala de sport unde membrii clubului de dans își desfășurau activitatea, activitate la care Changbin nu a fost niciodată curios sa vadă ce se întâmplă, dar în acea zi era mult prea plictisit sa se ducă altundeva așa că intră. Până la urmă toate au un început , nu? Cum a intrat în sală s-a așezat pe un scaun și aștepta să treacă ora ca să poată pleca acasă.
Un hanorac copilăresc îi atrase atenția. Era un hanorac galben cu o față zâmbitoare pe el, ceea ce îl făcea și mai stupid în ochii lui Changbin.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Se uita cu multă atenție la acel băiat blond, deținătorul hanoracului galben, așa ca nu a observat ca cineva s-a așezat lângă el.
Era un băiat cu părul blond, cârlionțat care începuse să se joace pe telefon . După câteva minute a apărut un alt băiat relativ scund cu un bloc de desen în mâna. Acesta a salutat persoanele deja prezente și s-a așezat:
- Salut hyung , salut Changbin, ce mai faceți?
- Salut, stau și eu pe aici. Cum a fost ziua ta ? îl întreabă băiatul cârlionțat pe Jisung.
- A fost bună. Și, întorcându-se spre Changbin : Ce temă de proiect ți-ai ales?
- Încă nu am ales nimic. Mai avem timp până săptămâna viitoare.
Rând pe rând veneau adolescenți din mai multe cluburi și se așezau la discuții. Un băiat brunet, tot de la clubul de desen, Jeongin, s-a așezat lângă ei și a început sa discute și el cu Jisung. Un alt băiat brunet și înalt s-a așezat lângă băiatul cârlionțat și au început sa discute despre baschet.
- Deci diseară la ora 6 în parcul de lângă școală. Ne vedem atunci.
- Pe diseară , eu ma duc sa le spun celorlalți.
Acestea fiind zise băiatul înalt s-a ridicat și a plecat.
- Veniți și voi? Jisung și Jeongin, la voi ma refer. Dacă vrea poate veni și celălalt....
- Sunt Changbin, spuse acesta și îi întinse mâna .
- Sunt Chan , încântat. Îți place baschetul?
- Da, dar numai în calitate de spectator.
- Dacă vrei sa urmărești un meci de baschet ești invitat diseară la ora 6 în parcul de lângă școală.
Nu a apucat sa spună altceva pentru că clopoțelul a sunat și fiecare era liber sa plece acasă. Cei din tribune s-au ridicat și au plecat mai puțin Jisung, Jeongin și Chan .
Jeongin era fratele lui Chan, un membru al clubului de baschet, iar Felix, un băiat cu hanoracul galben de la clubul de dans era verișorul lor.
Când cei din clubul de dans s-au îndreptat spre ei, fiecare și-au luat ghiozdanele și au plecat acasă, dar nu înainte de a le spune și celorlalți despre meciul amical care va avea loc în acea zi.
- Hyung, cine era băiatul acela în negru cu care vorbeai? îl întrebă Felix pe Chan .
- Un băiat din clubul de muzică, știi ca nu-mi place să prezint oamenii, mai bine faceți cunoștință, dar totuși îți pot spune că învață bine, spre deosebire de unii, și da, la tine ma refer, Lix.
- Nu e vina mea ca urăsc școala din toată inima mea! zise blondul încercând sa se apere deși știa că băiatul mai bătrân decât el avea dreptate.
Ura școala, ura profesorii și singurul lucru care îl făcea sa meargă cu o mai mare tragere de inimă la școală era clubul de dans. Școala lor era mai specială, dacă erai înscris într-un club puteai sa nu te duci la unele materii de umplutură cum ar fi logica și altele ce erau bătăi de cap, dar era obligatoriu să faci măcar materiile de bază.
- Am planificat un meci amical de baschet pe la ora 6, vii? întrebă băiatul mai bătrân scoțându-l pe blond din starea de visare în care acesta mai intra uneori.
- Băiatul din tribună va fi acolo?
- L-am invitat personal, Lix.
- Voi fi acolo, trebuie să-mi afișez abilitățile de amator.
Spunând acestea fiecare se indreptară spre casă, norocul lor era ca ei erau vecini.
