Legenda spune că... ( Changlix ) ✔️

Îmi pasă de toate operele de artă

Capitolul 5 : Îmi pasă de toate operele de artă.

Au trecut două zile de la incidentul petrecut în pădure. Felix a reușit să scape de răceală. Acum se îndrepta spre școală. Era obosit. Toată noaptea se foise în pat datorită faptului că era prea cald, așadar nu apucase să doarmă destul. Zilele de luni păreau coșmaruri. Iar faptul că ploua nu îi dădea o stare mai bună. Când ajunse în clasă își lăsă ghiozdanul și se puse în ultima bancă. Prima oră avea istorie dar, având în vedere faptul că profesoara nu venea putea face ce dorea. Sala era plină. Lângă el l-a observat pe Changbin care avea un teanc de cărți pe masă . Brunetul citea o carte și părea adâncit în acțiunea acesteia așa că Felix l-a lăsat să-și citească cartea în continuare deoarece nu dorea să îl deranjeze. Și-a pus capul pe bancă profitând de ora liberă și a adormit. Soarele bătea pe fața blondului deranjându-i somnul. Băiatul brunet de lângă el observă problema cu care se confrunta blondul adormit și îi puse o carte de istorie făcând astfel încât să nu mai bată soarele pe fața blondului.

Clopoțelul sună, distrugând somnul băiatului, care, trezindu-se, dădu cu privirea de portretul unui rege din evul mediu. Se șterse la ochi și privi mirat cartea. Oare a cui era? Răsfoi puțin cartea și dădu de numele proprietarului : Seo Changbin.

- E a ta? îl întrebă Felix arătând spre cartea din mâna lui.

- Da.

- Mersi.

Ora de fizică începuse. Băncile erau pline de elevi care așteptau să se termine ora cât mai repede. O stare de plictiseală era așternută peste clasă.

- Sper că ați înțeles ce am predat azi. Aveți temă testele 1, 2 și 5 de la pagina 27 din culegere. O zi bună.

Și, spunând asta își luă catalogul și ieși din clasă. Felix privi prin clasă și văzu că colegii lui, majoritatea din echipa de baschet, își petreceau pauza împreună. Îl văzu pe Changbin cum se întoarce spre el.

- Ești mai bine? o urmă de îngrijorare se citea pe fața lui.

- Da, presupun. De ce, îți pasă de mine?

- Îmi pasă de toate operele de artă.

Și, spunând acele cuvinte se ridică și plecă, lăsând un Felix pierdut prin gânduri : ,, operă de artă? Eu?! ''

Chan vorbea cu Yeosang despre membrii noi ai clubului de baschet.

- Îl poți ajuta pe Seonghwa? Să te joci baschet cu el, la asta mă refer.

- Nu pot azi, am treabă.

Își luă ghiozdanul și se pregătea să iasă din clasă, când Chan a spus cuvintele magice :

- Tema la fizică.

Yeosang se opri din mers și se întoarse spre Chan.

- De fapt, știi, cred că m-am răzgândit. Mi-ar prinde bine și mie puțin antrenament. Haide!

Îl luă de braț pe Seonghwa care văzu toată scena și ieșiră din clasă.