Legenda spune că... ( Changlix ) ✔️

Legenda spune că...

Capitolul 2 : Legenda spune că...

Felix mergea spre poiană, locul lui preferat din toată pădurea. Înainte de a ajunge la poiană Felix trebuia sa treacă peste un rău și peste care nu se afla un pod normal, ci numai un copac tăiat și peste care putea trece o singură persoană. Felix era pierdut în gânduri așa că nu observa cealaltă persoană care pusese picioarul în același timp cu el pe podul improvizat. Cealaltă persoană avea gluga trasă pe cap așa că Felix nu îi putea vedea fața.

- Dă-te.

- Nu vreau. Am pus amândoi piciorul în același timp și nu vreau să fiu eu acela care cedează.

- Piatră - hârtie - foarfecă?

- Suntem copii mici?

- Atunci ne vom bate? întrebă Felix.

- Bătaie sa fie! și, spunând aceasta băiatul își dădu jos gluga, iar Felix l-a recunoscut pe băiatul din tribune.

Băieții se băteau pe acel trunchi de copac de câteva minute bune și, deși era dificil sa îți menții echilibrul deoarece trunchiul era alunecos, niciunul nu dădea vreun semn că s-ar da bătut în favoarea celuilalt. Totuși, cu o mișcare inteligentă băiatul l-a împins pe Felix în apa rece a râului care curgea sub ei.

- Hei, ești ok? băiatul se aplecă și se uită în râul în care l-a împins pe Felix câteva secunde înainte. Și părea de-a dreptul îngrijorat.

- Eu sunt bine, nu trebuie sa îți faci griji, un duș rece nu strică niciodată. În plus, nu vreau să te rețin. Părea că ai ceva foarte important de făcut.

- Nu te lua de mine. Chiar dacă pare ca am ceva de făcut e total opusul. Nu am avut ce face și am ieșit la plimbare și așa am dat peste un băiat pierdut în pădure.

- Nu m-am pierdut, și eu mergeam la plimbare. Dacă tot spui ca nu ai ceva de făcut poți veni cu mine, te rog? Pare ca știi pădurea destul de bine. Eu știu numai puțin din ea. Îi răspunse Felix de pe malul celălalt, ud, dar cu un zâmbet drăguț pe față. Apropo, sunt Felix.

- Sunt Changbin. Și ai dreptate în legătură cu faptul ca știu pădurea, stau în apropiere. În fine, unde vrei să ne plimbăm?

- Știi poiana aceea din mijlocul pădurii? Eu acolo vroiam să ajung.

- Mergem, dar nu ți-e frig? Apa e rece și în lunile de vară, iar noi suntem la jumătatea lunii septembrie .

- Voi fi bine, dar trebuie să recunosc că te bați chiar foarte bine.

Cu aceste cuvinte cei doi băieți au luat-o spre poiană.

Legenda spune că..... acolo a început o prietenie.