Legenda spune că... ( Changlix ) ✔️

Noaptea de Halloween

Capitolul 22 - Noaptea de Halloween

   - Ar fi trebuit să ajungă deja, nu? îl întrebă Felix pe verișorul lui care stătea lângă el.

   - Eu am ajuns, spuse o siluetă care se apropia.

   - Care eu? întrebă Felix, încercând să vadă persoana.

   - Seungmin, salut! îl întâmpină Chan.

   Alte siluete au apărut din întuneric. Erau Chanbaek, care au venit ținându-se de mână.

   După câteva minute a venit Hyunjin, fiind urmat de Jeongin.

   - Han Jisung e aici! își făcu cunoscută prezența băiatul.

   Felix simți o prezență în spatele lui. Se întoarse și dădu de Changbin.

   - Bine, dar voi nu locuiți în direcții diferite? îi întrebă Chan pe Seonghwa și Yeosang care veniseră în același timp.

   - Umm, păi, știi, ne-am întâlnit pe drum, da, ne-am întâlnit pe drum, spuse Seonghwa în timp ce se uita la Yeosang.

   - În fine. Eu vă caut, voi vă ascundeți. Aveți la dispoziție 5 minute. Și... Start. 1, 2, 3....

   Băieții mergeau atent prin pădure, având grijă să nu facă prea multă gălăgie, pentru ca să nu fie prinși.

   Han mergea pe malul pârâului, pășind atent, când, a alunecat. Se aștepta să pice în apa rece a pârâului, dar, cineva îl prinse de mână.

   - Min-Minho hyung....

   - Shhh, poate e prin preajmă. Ești ok? șopti Minho, la numai câțiva centimetri de urechea lui.

   Jisung aprobă. Minho îl trase de mână, departe de malul abrupt.

   - Cine nu-i gata, îl iau cu lopata! se auzi Chan. Începea distracția.

   Minho continuă să îl tragă pe Jisung de mână, mergând în întunericul pădurii.

   - Chanbaek, dați-vă jos din copac, v-am văzut! se auzi strigătul lui Chan, la o oarecare depărtare de cei doi.

   Undeva, pe deasupra pârâului, pe acel micuț pod, Felix încerca să treacă de cealaltă parte. Dar văzu o siluetă în negru.

   - Dă-te.

   - Nu vreau.

   Felix zâmbi și făcu un pas.

    Celelalt nu se mișcă.

    Felix mai făcu unul.

    Celalalt rămase pe loc.

    Felix merse până la jumătatea podului și se așeză.

    Cealaltă persoană făcu la fel, așezându-se lângă el.

   - Changbin hyuuuung, sper să nu ne găsească atât de repede, spuse Felix lăsându-și capul pe umărul băiatului în negru.

   - Umărul meu e atât de comod?

   - Da, hyung. Ești comod, spuse Felix jucându-se cu mâna lui, degetele lui arătând mult mai micuțe în comparație cu mâna lui Changbin.

   - Știi, ți-am promis că vom merge împreună în poiană. Mergem acum?

   - Acum, hyung? Nu. Mai bine stăm aici. Uite, licurici! exclamă Felix, arătând cu degetul micuțele puncte luminoase, cese roteau prin aer.

   - Drăguță discuție între îndrăgostiți. V-am găsit, spuse Chan, apărând la un capăt de-al podului.

  

    - Minho hyung, unde mergem? întrebă Jisung pe băiatul care îl trase după el. Cred că a mai găsit pe cineva.

   Jisung alunecă pe niște frunze, ținându-se strâns de mâna lui Minho. Acesta se întoarce spre el.

   - Ești ok? îl întrebă, ciupindu-l ușor de obraji.

   Jisung numai dădu din cap, nefiind capabil să rostească un cuvânt. Minho se aplecă și își lipi buzele de un obraz de-al lui.

   - Ești atât de micuț, spuse Minho în timp ce îl strângea în brațe. Ma faci să te plac din ce în ce mai mult, șopti el, dar totuși, Jisung îl auzi.

   - Deci, hyung, mă placi, huh? își ridică Jisung privirea, privindu-l în ochi.

   - Oh, ai auzit și partea aia..... Dar da. Te plac. Te plac foarte mult, Han Jisung, spuse băiatul mai bătrân decât el, cu o voce hotărâtă.

   - Și eu, șopti Jisung, ascunzându-și fața în pieptul băiatului.

   - Și tu ce? întrebă Minho, încercând să îți rețină zâmbetul. Băiatul pe care îl plăcea, simțea la fel, nu putea să nu zâmbească.

   - Și.... Și eu te.....te plac, hyung.

   Minho se aplecă puțin și îl sărută ușor, scurt, pe buze.

   - Știu.

   Jisung îl lovi ușor în mână.

   - Minho hyung, ai puțină milă de inima mea. Măcar puțină.

   Minho râde ușor și îi sărută fruntea.

   - Ești drăguț, Han Jisung. Vrei să fii iubitul meu?

   - Știi deja, spuse băiatul cu obrajii roșii, începând să meargă.

  

    - Mai am de găsit numai doi, deci. Dar totuși, drăguță ascunzătoare, Seungmin. A, uite-i! exclamă Chan, când îi văzu pe cei doi ieșind de undeva de prin pădure. V-am găsit pe toți.

   Îl luă pe Seungmin de mână și începu să meargă spre locul unde erau ceilalți.

    Ok, deci, sper că v-a plăcut acest capitol. E cel mai lung. Deși e destul de umm, diferit de titlul lui, sper că v-am dat o stare bună înainte de a vă culca. Noapte bună, minunății!