Jurnalul inimii!(Finalizată)

Prima parte-Inger frânt!

1.Jurnalul inimii!

Am inima franta,astăzi și nu doar in aceasta zi de mai,inima mea este franta de patru ani de zile.

Distrusă in mii si mii de bucățele ,care nu o sa se mai adune niciodată la locul ei.

Nu pot vorbi,nu pot merge,nu pot striga,nu ma pot ridica!
Nu imi pot aduce părinții inapoi in viața mea!

Au dispărut pt totdeauna!
Viața mea nu mai este ce a fost,eu nu voi mai fi niciodată la fel!

Pot doar sa plâng,sa vad si sa aud...
Restul nu mai pot face!

Colile albe s-au umplut de mult de gânduri negre si de lacrimi amare de dor.

Rup foaia din jurnal și o arunc la coș,as vrea sa urlu dar nu pot!Nu mai am voce,nu mai am glas!

Clara Raison

"In urma cu patru ani

Ziua mea de naștere, in sfârșit majoră și cu mult chef de viata!

Părinții mi-au pregatit o minunată petrecere de majorat.
Iar Raul nu încetează sa ma surprindă,el este cavalerul meu din această seară!

Suntem împreună de luni si chiar daca ne tachinam mereu, știm cat de mult ținem unul la altul.

Prima dragoste,primul bărbat din viata mea!

- Esti gata iubito!Strigă la mine,din capătul scărilor.
Wow esti.....esti atât de frumoasă!Îmi spune atunci când cobor scările si sunt mai aproape de el.

- Multumesc,pregătită de petrecere!Ii spun eu fiind nerăbdătoare,sa ajungem mai repede la restaurantul unde voi sărbători cei optasprazece anișori.

Raul ma prinde de mana si ma sărută, dupa ce imi întinde buchetul superb de trandafiri roșii.

Înaintăm spre mașina,unde suntem așteptați deja de Părinții mei si surioara mea Izi.

Pe drum incepem sa fredonam o melodie,ce răsuna la radio,dar bucuria dispare la fel de repede.

Tata pierde controlul mașinii in timp ce un tir se apropie de noi.

Impactul este devastator,eu am rămas singurul supravietuitor,imobilizata pe vecie intr-un scaun cu rotile si pierzând-mi glasul din cauza șocului produs.

Nu am putut sa ii jelesc pe cei morți,dar nici nu ma pot bucura ca trăiesc!

Mama,tata,Izi si Raul nu mai sunt,au dispărut de pe pământ!

Oamenii buni și puri au dispărut din viata,în schimb a aparut mătușa Camelia care e iadul pe pământ.
Imi reproșează in fiecare zi,același si același lucru,moartea părinților mei!

Am rămas in grija ei de atunci,dar eram mai bine de o mie de ori daca eram singura."

Închid junalul si incep sa plâng,pana ce imi seacă lacrimile!
De ce eu?Ma intreb mereu,dar nu găsesc nici un raspuns!

Suflet pierdut,inima franta,singura pe lume!

O noua carte"Jurnalul inimii! "prezinta drama unei tinere tintuita într-un scaun cu rotile.