Jurnalul inimii!(Finalizată)

Călin

Tocmai am facut cea mai mare prostie din viata am,am pierdut-o pe Carla,din cauza unei ființe atât de josnice precum e Carolina.Sau am ajuns și eu ca ea!

I-am trimis o mie și o suta de mesaje,dar nu mi-a răspuns nici macar la unul sigur.

Am cautat-o peste tot dar nu am gasit-o nicăieri,mai ales ca nu avea unde sa ajungă prea departe în starea in care era.

Sunt un prost si mi-am facut-o cu mana mea,trebuia sa ma gândesc la consecințe și m-am ars de data aceasta f tare.

Trebuie sa o omor pe Carolina atunci cand am avut ocazia,dar nici asta nu am putut sa o fac datorită serviciului pe care il am.

Am cazut in propria capcana si cel mai tare ma doare ca am rănit-o din nou pe Carla,care nu are nici o vina în toata această poveste.
O caut pe toate străzile,pe la vecini,prin apropierea casei si sper sa o găsesc pe undeva,dar in zadar.

Pe la mijlocul noptii ajung acasa,destul de târziu,cu jurnalul ei în mana,cred c-a l-a scăpat pe jos si nu a mai apucat sa il i-a de acolo.

I-au o sticlă de tărie de pe undeva din bucătărie și ma apuc sa beau.

Olivia nu este acasă,așa ca nu are cine sa ma bată la cap.

Privesc jurnalul de pe masa si dupa o îndelungă gândire decid sa il deschid si sa il citesc.

Scot paginile ascunse de sub copertă si incep sa le citesc,dar ma opresc la câteva randuri,nu stiu daca pot sa il citesc pana la capăt.

Jurnalul Inimii

18 ani si doua luni

Au trecut doua luni de la accidentul produs.
Au trecut doua luni de cand trebuia sa imi sărbătoresc majoratul,alături de prietenul meu,de Izy surioara mea care e acum in ceruri,doua luni de cand i-am pierdut pe mami si pe tati.

Doua luni de cand traiesc acest coșmar.
Am fost închisă la nebuni dupa o saptamana de la accident.
M-au declarat nebună si bolnavă psihic,am ajuns o legumă in scaunul cu rotile,iar mintea mea a luat-o razna in urma accidentului,eram intr-o lume doar a mea,nu mai puteam vorbi,nu mai puteam gândi.

Capul meu o lua razna datorită franturilor ce imi aduceau aminte in fiecare zi de acel accident blestemat.

Doua luni au decis sa ma tina la nebuni,in cămașa de forță și sedata adesea pt a-mi putea stăpâni crizele apărute in urma accidentului produs.

Mi-au dat voie sa merg acasa,de fapt mătușa mea Carolina m-a luat sub custodie neavând nici un copil si astfel ramanadu-i o parte din averea rămasă de la părinții mei.
Celelalte bunuri erau trecute pe mine.
Trebuia sa aibă grija de mine,astfel ramane fara nimic.
Asta a fost o clauza din testamentul scris de părinții mei.
Ceea ce mi se confirma ca accidentul a fost unul produs,iar tatăl meu știa ca este in pericol încă de la inceput dar a vrut sa ascundă asta de noi.

5 luni de la accident

Dupa numeroase controale medicii i-au spus mătușii mele ca am șanse sa nu mai pot merge.niciodată,iar vocea o sa imi revină atunci cand o sa trec peste socul produs.
Am inceput sa scriu în acest jurnal fiecare părticică din sufletul meu,doar atât mi-a mai rămas de la Mama.

Nesuferita de Carolina a ars toate lucrurile și pozele ce le aparțineau alor mei,din invidie și răutate!
Este un om rau,iar eu m-am pricopsit cu ea pe capul meu.

Nu poate sa ma omoare,dar poate sa ma facă sa sufăr im mii si mii de feluri.
Închid jurnalul aici deocamdata,dar cu siguranta voi scrie din nou aici maine,sau poate în
alta zi."

Arunc cu sticla de tărie in perete,as vrea sa ma arunc.de la etaj,dar nu o pot face.

Sunt doar un las care a pierdut tot ce mai avea!

Clara Raison

Ne întâlnim cu Clara dupa ceva timp,va pup!