Jurnalul inimii!(Finalizată)

Dupa doua zile.

Au trecut 48 de ore de cand astept ca Călin sa se trezească și să deschidă ochii din nou.

Edward a fost alături de mine in aceste doua zile la fel ca si soția lui Călin, Olivia.

O femeie foarte frumoasă de altfel.

- Ar trebui sa mergi sa te odihnesti!Imi spune Edward.
Stii ca nici starea ta de sanatate nu este foarte buna!

- Te rog!
Îi spun eu,chiar nu pot pleca de aici.
Gândul ca ceva l-ar lua de lângă mine nu imi da pace.
Am început sa vorbesc din nou,chiar daca încă nu o pot face cum trebuie si sar peste anumite cuvinte.

A fost un soc pt mine sa il vad pe Călin in starea in care este acum!
Sa il pierd si pe el ar însemna prăbușirea mea la pământ.

Ma aflu pe acest scaun de doua zile si stiu ca nu voi pleca de aici pana ce Călin nu ma va privi din nou,trebuie sa deschidă ochi,daca nu pentru mine,să o facă pt el.

Pt tot ce a putut sa fie frumoas între noi în trecut!
Caci prezentul este altul,iar viitoarul nici unul dintre noi nu il știe.

- Merg la cafenea,vrei sa iti aduc ceva!

- Ca de obicei ii spun eu!
Închide usa si pleacă.
Rămânând doar cu Călin in salon.

Olivia este pleacă acasă sa aibă grija de fetița lui Edward.

Cineva trebuia sa facă asta,iar ea a cazut de acord să se ocupe de fetiță,pana ce se liniștește tot haosul dintre noi.

Nu stiu cand ochii mi se închid,mai ales ca este dimineață,iar eu sunt destul de obosita,de câteva zile nu mai dorm cu trebuie.

Simt ca cineva imi strânge mana cu putere,deschid ochii fiind nedumerita,ma uit la Călin,iar in salon nu este nimeni în afara de noi doi și ma gândeam ca mintea imi joaca feste,iar oboseala își spune cuvantul.

Vreau sa ma ridic de pe scaun,sa vad pe unde este Edward,dar cineva ma prinde de mana.

- Cine esti?
Imi șoptește cu un glas stins,închide ochii din nou,iar aparatele începeuse sa bipaie de minute bune.

Eu am rămas in aceiași pozitie,nu imi venea sa cred ca este adevarat.

Salonul este umplu de asistente,iar doctorul imi spune sa ies afara.

Edward apare si el cu cafele și îi sar in brațe plângând!

Ce s-a întâmplăt iubito?Imi spune el.

Ii povestesc totul si asteptam ceva timp pana ce doctorul iese din salon.

- Trebuie sa va spun ca soțul dvs se va trezi in câteva minute,dar din păcate vă ramane imobilizat la pat si este amnezic,nu își amintește nimic din trecut.

Încă o lovitura grea pentru mine,dar macar stiu ca trăiește.

Cand am ajuns la spital m-am prezentat sotia lui si stiu ca Olivia ar trebui sa fie în locul meu,ea are acest drept.

Călin fiind soțul ei în acte.
Mi-a mărturisit ca ea nu il iubește si ca căsătoria lor a fost aranjată de cei mai in vărsată.

Doctorul mi-a spus ca ar trebui sa fie lângă cei dragi pt a-si aminti trecul.

Așa ca am hotărât sa ma întorc din nou in casa unde sta Carolina.
Acolo unde Călin m-a cunoscut pt prima dată.

Ajung in fata casei si incep sa sun la sonerie.

Mătușa imi deschise usa,dar ii cade fata atunci cand ne vede.

Ma îmbrățișează,iar pe Călin il privește cu ură,acesta fiind in scaunul cu rotile.

Nu imi pasa de Carolina,dar stiu ca acest loc face parte din trecutul nostru.

- Bine ați venit!
Ne întâmpină ea,invitându-ne sa intrăm in casa.

Probabil ca șocul a fost prea mare pt ea,eu pot sa merg și să vorbesc,iar Călin este in scaun cu rotile si nu își amintește trecutul.

- Cine este doamna?
Ma întreabă Călin.

-Menajera ii raspund eu!
Cred ca se bucura sa ne vada,mint eu.

Daca tot am revenit in aceasta casă mi-am spus ca este timpul sa ma răzbun.

Acum sunt mult mai puternică decât am fost vreodată,acum pot merge si pot vorbi.

Deci lucrurile au inceput sa se schimbe pentru mine.

Ne instalam in camera mea,norocul meu ca încă avem hainele aici,de cand am plecat.

Iar cu Călin,am rezolvat cu Olivia.
Mi-a adus schimburile si toate lucrurile lui pe care le am în masina.

Urmează sa am o discutie cu mătușa mea nesuferită,pe care o urăsc din tot sufletul,dar totuși sunt nevoită sa stau cu ea.

Și să ma ocup și de morocanosul de Calin.

Va pup!