Jurnalul inimii!(Finalizată)

Direct in brațele tale!

Am devenit o sotie perfectă de cand Călin sta aici cu mine.

Am învățat sa gătesc,sa spăl și tot ce mai este nevoie.

Desigur ca si mătușa face toate cele necesare,îmbrăcată in uniforma de menajeră.

I-am spus ca o dau afara daca nu imi respectă ordinele.
Casa încă este trecută pe numele tatălui meu,așa ca este a mea la fel ca si banii pe care îi are în cont.

Am angajat un avocat si a inceput sa ii afle toate treburile murdare din atatea atâția ani cat am locuit cu ea.

Ma pufnește râsul cand o vad stergand pe jos,curatand wc-ul sau alte chestii.

Prioritatea mea este acum Călin.

A devenit un bărbat dur,rece și nu mai este cel care a fost odată.

Nu ma pot apropia de el oricât de mult as incerca,chiar daca ma ocup în totalitate de el.

- Clara!
Începe sa strige din nou la mine.

Ma apropii de el si nu stiu cat îl mai pot suporta in starea asta.

- Vreau sa ma ajuți sa ma schimbi și să ma scoți odata din casa asta!
Nu mai suport sa stau închis aici nici macar o zi.
Începe sa tipe din nou la mine.

Ma apropii mai tare de el si ii spun:

- Sunt soția,nu marioneta ta sa imi ordoni ce vrei!
Nu am timp!Îi spun si vreau sa ma îndepărtez de el.
Dar ma prinde de mana,atât de tare încât începe sa ma doară.

Nici nu se poate misca si totuși are atâta forta.
Imi spun in gand!

- Ma doare!
Încep eu sa ma plâng.

Imi da drumul,dar mai degrabă ma bruscheaza,avand intenția sa ma dea jos.

Dar ma trage la timp direct in brațele sale.

Omul asta reușește intotdeauna ce își propune?
Ma întreb din nou in gând!
Prea multe întrebări pe azi imi spun.

Ne privim amândoi în ochi,dupa foarte mult timp.
Acei ochi negri,acei ochi intunecati parca strapunsi din străfundul iadului,meniți sa imi bântuie fiecare zi a existenței mele.

Mătușa încearcă sa se apropie de noi,fiind in spatele lui Călin,dar ii fac semn sa stea pe loc.

Imi cuprinde obrajii plapanzi in mâinile sale puternice si ma sărută.

Un sărut tandru pe care mi-l doream de foarte mult timp!

Sărutul se întrerupe,atunci cand avem nevoie să respirăm!

Ma strânge puternic in brațe și imi șoptește la ureche:

- Imi pare rau pentru mai devreme!
Du-te și i-ati ceva pe tine si scoate-mă afara de aici,astfel o sa înnebunesc și o sa ma descarc pe tine!
Nu cred ca ne dorim niciunul lucrul acesta!

Ma sărută pe frunte și imi da drumul din îmbrățișare.

Ignor privirile tăioase ale Carolinei si ii spun să se întoarcă la treburile ei.

Intorc scaunul cu rotile si merg cu Călin in camera noastră.

Adevărul e ca trebuia sa ma schimb,nu puteam ieși atât de dezgolita pe stradă.

Uitasem ca aveam doar tricoul lui pe mine,ce imi venea deasupra fundului.

Imi iau o rochiță lejeră de vara fiind in luna august,destul de cald afara.

Merg lângă Călin și îl ajut sa se schimbe,doar de tricou,pentru ca avea pantaloni scurți deja pe el.
Ceea ce imi ușurează sarcina.

- Unde vrei sa mergem îl intreb eu?

- Unde îți este mai usor!Îl aud bodoganind si stiu ca iar nu îi convine ceva.

- Ce vrei?Îi spun atunci cand ma întorc din fata oglinzii unde imi prindeam parul într-un coc simplu.

Era foarte aproape de mine,iar eu uitasem sa mai respir pret de câteva secunde.

Imi face semn sa ma aplec si imi da drumul la agrafa,parul meu blond si ondulat lansându-se usor pe umerii.

Își așează mâinile în părul meu și îl aranjează!

- Acum esti perfecta!Imi spune si in sfârșit puteam pleca.

Mergem pe jos,deoarece imi este greu sa il asez in masina.

E bărbat iar eu nu am puterea lui,iar acestă stare în care este imi îngreunează treabă.

Ajungem într-un parc de distractii la câteva străzii departare de casa unde locuiam.

Știam de mult timp de el,dar doar acum am reușit sa il vizitez împreună cu Călin.

Seară se termina cu bine,aceasta iesire ne-a prins bine la amândoi,iar eu am reusit sa zâmbesc dupa mult timp.

Știam ca doar simpla lui prezența ma poate face fericita!

Sper doar sa se schimbe cu timpul si sa putem fi fericiți împreună de aceasta data!