O nouă viață!
Madlene Brown a inceput sa lucreze de câteva zile într-un centru de recuperare pt bolnavi psihici.
Faptul ca nu își amintea trecutul,o făcea adesea sa creada ca nici ea nu era sănătoasă cu capul!
Noroc ca avea doi părinți minunați si ii alungau adesea gândurile negre din capul ei!
Părinții i-au spus ca si-a pierdut memoria in urmă cu trei ani din cauza unui accident de masina.
Pt ea,ei erau cei mai minunați părinți din lume,dar incertitudinile nu o lăsau niciodată in pace!
Avea treizeci de ani si spera sa isi amintească intr-o buna zi toate amintirile din trecut!
Era doctor si se ocupă împreună cu colegii ei de persoanele care nu mai puteau gândi limpede dar cu speranta ca își vor reveni intr-o bună zi.
Nu îi credea nebuni,vroia sa ii ajute si sa descopere ce au ei de ascuns adânc in mintea lor.
Era un mister pt ea,la fel ca si trecutul ei!
Privirea îi căzuse de ceva timp pe un barbat aflat într-un scaun cu rotile de care nu prea se apropia nimeni.
Era mereu sedat,iar asistentelor le era frica de el.
Avea anumite crize la un anume interval de timp,iar daca te aflai pe lângă el riscai sa fii rănită!
Madlene se apropie de el,dupa ce il privise multe zile din depărtare.
Nu era pacientul ei,dar ii observa stările si crizele de nebunie de fiecare data și o durea sufletul atunci cand asistentele îi făceau aceea injecție ca sa il adoarmă!
O atrăgea!
Era un adevarat mister pentru ea!
- Buna!
Ii spunea ea,atunci cand se apropie de el.
Nu o privește,privirea îi era pierduta undeva prea departe.
Eu sunt Madlene!
Ii spuse ea din nou.
Nu știa de ce,dar ei nu îi era frică de el.
De această data o prinde puternic de mana si o privi adânc in ochi pt prima dată.
Acei ochii negri,intunecati,veniti parcă din iad,plini de flăcări,ii înfioară tot corpul!
Nu îi era frică,mai degrabă o atragea tot mai aproape de el.
Tipul o strangea mai tare de mana si durea era mai intensă,biata fata rămasese cu încheietura invinetita!
Dar ea nu făcea nimic,doar privea nebunia din ochii bărbatului,ce o hipnotiza!
A inceput sa tipe atunci cand nu a mai suportat durerea!
Era prea plapanda si firava pt a suporta o asemenea durere și totuși a suportat mai mult decât crezuse!
Bărbatul nu era in toate mințile,dar nici ea nu a putut pleca de acolo!
Erau doar ei doi,luptând-se pt ceva anume.
Una dintre asistente vine spre ei cu o seringa,gata sa sedeze bărbatul din nou.
El încă nu a eliberat-o pe ea din mâinile lui,dar atunci cand vede asistenta,vrea sa se apere,așa ca din neatenție seringa ajunge în umarul lui Madlene,aceasta adormind pe loc.
Nu vroia sa ii facă rău,cel puțin nu ei!
Crizele bărbatului erau provenite adesea din cauza injectiilor facute.
Știa ca nu era întreg la minte,dar face asta doar ca sa se apere de fiecare data!
Madlene se trezi într-un salon din centru de recuperare unde lucra, dupa câteva ore în care a adormit profund din cauza injecție făcute!
- Nu trebuia sa apropii de pacient!
Imi spune asistena dupa ce ma consulta.
Puteai sa fii rănită,iar noi cu greu te-am scos de acolo.
O lasa în pace sa vorbesca,desi stie ca a fost vina ei în mare parte,dar va descoperi ce se întâmplă cu acest bărbat cat de repede!
De el se va ocupă de acum inainte,se uita la mana si știe ca invineteala nu o sa dispară prea curand de acolo.
Este seara iar programul s-a terminat deja pe ziua de azi!
Nu l-a mai vazut pe acel bărbat in acea zi,acel pacient care astazi i-a facut rau.
Dar maine va fi noua zi!
Nu avea de gând s-al piardă din priviri!
Va pup si sper sa va placa!
YOU ARE READING
Jurnalul inimii!(Finalizată)
RomanceMultumesc LoreDana515 pt coperta cartii,este superba! E a nu stiu cata oară cand imi înșir gândurile pe coala alba de hartie! As vrea sa strig dar nu mai pot! As vrea sa fug,dar nu mai am putere! As vrea sa imi smulg inima din piept si odata cu ea s...
