Jurnalul inimii!(Finalizată)

Madlene

Din nou acasă in patul meu!

- Iubito,te rog nu face asa!
Imi pun pistolul la tâmplă și apas pe tragaci.
Cad jos intr-o balta de sânge!

Ma trezesc în brațele tatălui meu,transpirata toata si încă in stare de soc.
Este prima data cand am acest coșmar!

- Gata,puiule!Totul este in regulă,imi spune tati si ma cuibaresc la pieptul lui.

-Sun la centrul si le spun ca nu poți merge azi acolo!Imi spune el din nou,fiind îngrijorat pt mine.
Nu te simti bine,așa ca ar trebui sa stai acasa sa te odihnesti!

- Te rog nu face asta!
O sa imi revin cat de repede pot,totul a fost doar un coșmar!
Ma indepartez din brațele lui si imi sterg lacrimile.

Ma lasa în pace și coboară jos sa o ajute pe mama la micul dejun.

Eu fac repede un duș și imi limpezesc gândurile,nici într-un caz nu pot lipsi astazi de la centru mai ales ca trebuie sa vad pe cineva!
Ma îmbrac în fuga,cobor scările ce duc la parter,i-au repede ceva in gura,imi pup părinții,ma urc in masina si merg direct acolo unde lucrez.

Găsesc dosarul cu numele pacientului care ma intereseaza asezat pe biroul meu!

Ieri dupa acel incident nefericit,rugasem o asistenta sa imi facă rost despre toate informațiile pacientului in scaun cu rotile.

Toți ma întrebau de,dimineață cum sunt si imi spuneau sa nu ma mai apropii de el fiind violent si periculos.

Călin Brown

Deschid dosarul și citesc toare informatiile despre el.
Nu apare nimic despre trecutul lui ceea ce mi se pare dubios.
Doar simptomele cu care a fost internat.
Închid dosarul și îl las pe birou.Numele noastre de familie sunt identice,dar o i-au drept ca pe o coincidenta.

Imi i-au halatul alb pe mine si merg în salonul unde stiu ca o sa il găsesc.

Întru inauntru si il vad pe Călin cum se zbate in somn.
Este deja ora noua si imi dau seama ca l-au sedat din nou.
Ma apropii de el si incerc sa il trezesc!

- Clara iubito,te rog nu face asta!Începe sa strige,iar eu incerc sa il trezesc din coșmarul pe care il are.
Deschide ochii,se sprijina de pat ca sa se ridice in șezut, si ma prinde în brațele sale puternice.

- Sunt aici!
Ii șoptesc încet.

Imi da drumul din îmbrățișare si ma sărută.Mii de senzații imi străbat tot corpul,chiar incep sa tremur la atingerile lui.

- Tu nu esti Clara!
Striga el la mine,ea e sus în ceruri.
Nu,nu poți fi ea!

Il îmbrățișez si incerc sa il calmez.
Bărbatul asta ori își bate joc de mine,sau e ma lucid ca niciodată!
Imi spun in gând,nu stiu daca e cu adevarat nebun sau nu vrea sa isi amintească anumite lucruri.

Iar eu ma simt tot mai atrasă de el.

- Nu iti face griji,atât timp cat sunt eu lângă tine,o sa fii bine,o sa te protejez cat pot de mult!Ii spun eu.

Îmbrățișarea noastra se rupe,desi eu vroiam sa stau cat mai mult timp acolo.
Ma simțeam atât de bine!
Imi incalzea sufletul și inima cu adevarat.

Ii scot schimburile curate din micul dulap de lângă pat si incerc sa il schimb.

Ma apropii de el si incep sa ii deschid nasturii de la cămașa de pijama.
Încearcă sa ma oprească dar nu reușește.

- Te rog!Ii spun eu,lasă-ma sa am grija de tine.
Nu mai riposteaza si ma lasa sa imi fac treaba.

Ii dau cămașa jos si ma supăr pe el atunci cand ii vad brațele pline de răni.

- De ce iti faci rau?
Îl întreb eu,sigur găsesc ceva pe aici sa iti curăț rănile.

- De nu pot uita trecutul Clara?
Ma întreabă el și rămân de neclintit.

- Eu de ce nu pot sa mi-l amintesc?Il intreb,iar discuția noastră se incheie aici.

- Si sunt Madlene,nu Clara de care iti amintești tu!
Poate ea chiar este sus la îngeri in cer!

Va pup!