» 𝕮𝖍𝖆𝖕𝖙𝖊𝖗 3

3.3K 154 12
                                    


𝓕𝓮𝓽𝓮𝓵𝓮 𝓬𝓾𝓶𝓲𝓷ț𝓲 𝓷𝓾 𝓪𝓾 𝓹𝓻𝓲𝓮𝓽𝓮𝓷𝓲 𝓷𝓮𝓫𝓾𝓷𝓲

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

𝓕𝓮𝓽𝓮𝓵𝓮 𝓬𝓾𝓶𝓲𝓷ț𝓲 𝓷𝓾 𝓪𝓾 𝓹𝓻𝓲𝓮𝓽𝓮𝓷𝓲 𝓷𝓮𝓫𝓾𝓷𝓲


             A existat o perioadă liniștită a vieții mele, chiar înainte să cad de-a dreptul într-un gol mare plin de regrete și dezamăgiri. Lucrurile în viață se petrec brusc, însă nu m-aș fi așteptat ca drumul meu să fie presărat de atâtea obstacole. Gălăgia a început încă de la petrecerea aniversară a lui Asaf.

— Talia, nu crezi că e un pic prea pretențios și superficial? Adică, zic, e un ceas. E iubitul meu, primul chiar. Nu ar trebui, eu știu, să-i fac cadou ceva mai special? m-am chinuit să-mi țin telefonul la ureche, cât timp încercam să mă încalț în bocancii mei prăfuiți. Da, păi, nu e o alegere bună. Nu! Categoric nu! Asta cu lenjeria sexy nu e de mine. Ăh, cred că mai mult e de tine. Of, nu te-am făcut ușuratică. Ce? Când? Bine. Vorbim mai târziu. Du-te și distrează-te!

Am oftat extenuată, înghioldindu-mi telefonul în blugi, și am continuat să mă încalț. Urma să plec către apartamentul lui Asaf, pentru că organiza o petrecere în cinstea zilei sale de naștere. Nimic formal. Doar o adunătură de tineri adulți, petrecând cu multă bere din butoi.

— Măcar nu ești o cană urâtă cu poza noastră. Aia ar fi fost dezastruoasă, i-am spus cutiei, în care stătea nemișcat un ceas placat cu aur, destul de ieftin cât să mi-l permit.

Nu știam ce fel de așteptări avea Asaf de la mine. Nu eram împreună de foarte mult timp și de abia acum începeam să ne cunoaștem. De fapt, sinceră să fiu, nu puteam numi nici măcar trei lucruri care îi plac.

Dar într-o lume ca a noastră, trebuia să părem cuplul perfect. Trebuia să fim absolut plictisitori, trași la indigo, fără nici o identitate. Poate doar cea de pe Facebook, care stătea în milioanele de poze, care să denote că suntem o pereche de vis.

Am luat taxiul până la el, blestemând faptul că ai mei nu-și puteau permite să-mi cumpere o mașină, fie ea cât de mică. Aveam carnet. Îmi lipsea un autoturism. Ai mei încă-mi scoteau ochii pentru bicicleta cumpărată în clasa a șaptea.

Apartamentul lui Asaf era mare în comparație cu garsoniera mea și era totodată mobilat modern. Asta mă silea să-mi pun întrebări referitoare la situația materială a părinților săi. Căci ai mei nu și-ar fi putut permite vreodată să-mi ofere un astfel de imobil.

— Ai venit, Pandora mă întâmpină. În sfârșit văd o tipă normală, care nu se lasă prostită de atât testosteron. Intri acolo și o să vezi cât de leșinate pot fi. Iar ăia, indică spre grămada de băieți, gândesc cu testiculele.

Am zâmbit stânjenită, simțind mirosul evident de alcool din respirația sa. Mai mare mi-era mirarea că nu stâlcea câteva cuvinte. Avea, probabil, experiență în a se îmbăta. Spre deosebire de mine, care nu eram suficient de inițiată în arta băuturilor alcoolice și, slavă cerului, nici nu-mi doream să fiu.

SKiNUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum