◄ Publicat la editura Bookzone & Finalizată ►
- De ce ți-ai pune fierul ăla în gură? l-am întrebat, făcând referire la pierce-ul său enervant, cu care se juca de fiecare dată.
Se întoarse spre mine cu un zâmbet strâmb, zeflemitor, ce mă făcu...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
𝓕𝓮𝓽𝓮𝓵𝓮 𝓬𝓾𝓶𝓲𝓷ț𝓲 𝓷𝓾 𝓼ă𝓻𝓾𝓽ă 𝓫ă𝓲𝓮ț𝓲𝓲 𝓻ă𝓲
După o lungă discuție telefonică în care ne-am împărtășit unul altuia nemulțumirile legate de viața de student, am stabilit ca eu și Asaf să luăm micul dejun în oraș mâine. Chiar îi simțeam lipsa, pentru că, oarecum, începusem să mă atașez de el. Era acolo de fiecare dată când aveam nevoie de suport.
Fetele intrară în cameră râzând și zburdând de fericire. Le-am privit apatică, întrebându-le din priviri ce anume era în neregulă cu ele. Le-am văzut mai aranjate decât de obicei, fiind machiate strident. Mult prea strident pentru gustul meu.
— Mergem la o petrecere. Pregătește-te! Kaya mă anunță, deschizând șifonierul comun și umblând prin hainele ei.
— Petrecere? m-am ridicat de la birou, lăsând mobilul pe el.
— Am supraviețuit unei săptămâni în această incintă. Studenții mereu organizează petreceri la sfârșit de săptămână, în cafenea. Asta pentru a nu încălca regulile date de Abrandion, despre limita dintre căminele masculine și cele feminine. Însă te poți furișa, dacă vrei, pentru mai multă acțiune, îmi explică, ca o expertă a relațiilor sociale de aici.
— Toată lumea merge, Ty îi continuă ideea. O să fie distractiv.
— Știu și eu, am început reticentă. Eu vreau să-mi pun la punct informațiile de teorie. Nu cred că e o idee bună să mergem la o petrecere acum.
— De ce te ascunzi? De ce nu le arăți celorlalți că reprezinți mai mult decât fata care nu a scos două vorbe pe scenă cu Sin Leihold? De ce nu-i faci să-și înghită cuvintele? Kaya mă încurajă. Demonstrează-le că ești mai presus de ceea ce se spune.
Avea dreptate. Săptămâna aceasta fusese un coșmar pentru mine, tocmai pentru că auzeam tot felul de șușoteli că nu aparțineam acestui loc. Colegii mei erau, aparent, foarte superficiali și răutăcioși. Auzisem tot felul de apelative la adresa mea, care mai de care mai false. Problema era că începusem și eu să le cred.
— Bine, dar nu port o rochie sau o fustă. Merg în blugi.
Fetele și-au zâmbit una alteia și au început să caute prin haine. Ele s-au îmbrăcat în fuste pliate cu tricouri legate deasupra buricului. Eu m-am rezumat la o pereche de blugi și un top puțin mai decoltat, ales de fete, pentru a da impresia că mă îndrept la o petrecere, pentru că din punctul lor de vedere eram prea lejer îmbrăcată.
Nu m-am machiat, dar mi-am lăsat părul pe spate. Fetele au insistat să mă dau puțin cu rimel, pentru a-mi evidenția ochii albaștri. Le-am făcut pe plac, simțindu-mă bine în pielea mea, pentru o primă dată.
