Regatul viselor

Capitolul XXIII

În săptămâna care urmă, Royce se găsi confruntat cu primul zid pe care nu reuşea să-l străpungă - zidul de gheaţă pe care şi-l construise Jennifer ca să se izoleze de el.

În urmă cu două seri se dusese la ea, crezând că dacă ar face dragoste cu ea, poate că ar înmuia-o. Dar nu a funcţionat. Jennifer nu s-a luptat cu el, şi-a întors doar faţa într-o parte şi a închis ochii. Când a părăsit patul, se simţea ca un animal, aşa cum îl numise ea. Aseară, furios şi frustrat, încercase să discute cu ea despre William, căutând scandal - crezând că fierbinţeala mâniei va reuşi acolo unde nu reuşise patul. Dar Jennifer depăşise cu mult nevoia de ceartă; într-o tăcere distantă, intrase în camera ei, încuind uşa.

Acum, stând la cină alături de ea, o privea dar nu putea găsi nimic să-i spună ei, sau oricui altcuiva. Nu că ar fi avut nevoia să vorbească; cavalerii săi erau atât de conştienţi de tăcerea dintre el şi Jennifer, încât încercau să o acopere cu forţată lor jovialitate. De fapt, singurele persoane de la masă care păreau să nu conştientizeze atmosfera erau Lady Elinor şi Arik.

- Văd că v-a plăcut la toţi tocana mea de vânat, spuse Lady Elinor, zâmbind larg spre platourile goale, părând să nu fi observat că Jennifer şi Royce mâncaseră foarte puţin. Totuşi, când se uită la Arik care devorase tocmai o altă gâscă, zâmbetul îi dispăru.

- Cu excepţia ta, băiete dragă, îi spuse ea oftând. Tu eşti ultima persoană care ar trebui să mănânce gâscă! Asta nu face decât să-ţi complice problema, ştii asta, doar ţi-am mai spus-o. Am făcut tocăniţa asta de vânat special pentru tine, dar tu nici nu te-ai atins de ea.

- Nu te supăra pentru asta, my lady, spuse Sir Godfrey, împingându-şi blidul într-o parte şi bătându-se pe stomacul plat. Noi am mâncat-o şi a fost delicioasă.

- Delicioasă, proclamă Sir Eustace, cu entuziasm.

- Superbă, consimţi din tot sufletul Ştefan Westmoreland, aruncându-i fratelui său o privire plină de îngrijorare.

Numai Arik rămase tăcut, pentru că Arik era întotdeauna tăcut.

Totuşi, când Lady Elinor părăsi masa, Sir Gregory se întoarse furios spre Arik.

- Puteai cel puţin să o fi gustat. A făcut-o special pentru tine.

Arik lăsă jos, foarte încet, piciorul de gâscă şi îşi întoarse capul uriaş spre Godfrey, cu ochii lui albaştri atât de reci, încât, fără să-şi dea seama, Jenny inspiră adânc, prelung, aşteptând cine ştie ce explozie fizică.

Observându-i temerea, Sir Godfrey îi spuse:

- Lady Jennifer, nu-i da atenţie.

După cină, Royce ieşi din sală şi îşi petrecu un ceas stând de vorbă cu sergentul de gardă.

Când se întoarse, Jennifer stătea lângă foc, printre cavaleri, cu profilul întors spre el. Discuţia era, evident, despre obsesia lui Gawin pentru Lady An ne şi Royce răsuflă uşurat când observă zâmbetul vag de pe buzele lui Jennifer. Era prima oară în şapte zile, când zâmbea. Ca să nu-i strice dispoziţia, Royce se sprijini cu umărul de arcada din piatră şi-i făcu semn unui servitor să-i aducă o stacană cu bere.

- Dacă aş fi şi eu cavaler, îi explica Gawin lui Jennifer aplecându-se uşor în faţă, cu chipul încordat trădând aleanul pentru Lady Anne, l-aş provoca pe Roderick la competiţia de dueluri cavalereşti, din sat!

- Excelent, glumi Sir Godfrey, atunci Lady Anne o să poată plânge peste cadavrul tău, după ce o să termine Roderick cu tine.

- Roderick nu este mai puternic ca mine! spuse Gawin mândru.