Mr.Posessive

Holbatul

Caleb POV.

Doamne cat de sexi poate sa fie atunci cand e nervoasa.Poate sunt prea insistent,dar nu ma pot abtine.Adica credeam ca e moarta sau ca nu exista,si cand o am atat de aproape pur si simplu inebunesc.Urasc faptul ca trebuie sa o iau usor.Daca ar fii fost varcolac,acum ar fii fost in bratele mele,dar bineinteles eu trebuie sa fiu pedepsit peste masura.Insa nu ma pot plange.Desi e om,arata supranatural de perfect,iar personalitatea ei,ah e atat de intepata.Si da nu mai spun de controlul pe care il detine intr-o conversatie.Fata asta imi va aduce moartea.

Dupa ce am reusit sa ies din intepeneala,i-am urmarit mirosul pana in cantina.Cand am pasit inauntru,o liniste mormantala s-a lasat.Dupa cum spuneam,tipu asta e respectat.Ochii mei au inceput sa ii caute pe ai ei.Lupul maraia nervos deoarece nu reusea sa ii gaseasca.Putem spune ca deja imi e dor de ochii aia verzi.Si iat-o.Statea singura intr-un colt,citind,avand castile in urechi.Din pura curiozitate mi-am ciulit urechiile ca sa aud ce asculta.In castile ei se auzea Poison,de Alice Cooper.Dupa cum spunea ea e moartea mea.Picioarele au inceput sa se miste involuntar.Un zambet mi s-a format pe buze.Cu cat ma apropiam mai tare de ea,cu atat zambetul meu crestea,iar inima imi batea mai tare.Cand sa ajung langa ea,sunt trantit pe podea.Cine in numele domnului indrazneste sa ma tina departe de ea?Acum serios oameni buni.Imi gasesc si eu sensul vietii si voi faceti tot posibilul sa ma tineti departe de ea.Ei vreau sa va anunt ca nu tine.Am pus mana pe atacator si era cat pe ce sa il arunc prin perete cand am auzit glasul Sofiei si am tras adanc aer in piept,mirosul prietenului mei cel mai bun fiind detectat.Inchid ochii si ii dau drumul.Care in numele a tot ce  e sfant e motivul pentru care prietenul meu cel mai bun ma tine la distanta de ea?Stiu,stiu,e destul de jenant ca nu ii stiu numele,dar fata asta e atat de dificila.Nu te poti plictisi cand esti in preajma ei.Ma ridic de pe podeaua cantinei si ma scutur de praf,indreptandu-mi spatele si asteptand calm explicatia pe care banuiesc ca o voi primi.Adica nu oricine se trezeste din senin ca darama un Alpha si mai ales incercand sa il tinala distanta de sufletul sau pereche.Sigur a avut un motiv intemeiat,adica pentru binele lui.Stiu ca e prietenul meu cel mai bun si toate cele de mai sus,dar pana la urma perechea mea e pe primul loc,chiar daca nu o stiu decat de o jumatate de zi.

"-Frate ai face bine sa incepi sa vorbesti cat inca mai ai timp sau cel putin cat inca mai esti in viata!" 

"-Uite,Sofia crede ca ar trebui sa o iei mai incet." ma uitam confuz la el.Cu ce naiba sa o iau incet?

"-Adica?"

"-Sa o iei incet cu ea!" s-a intors cu fata spre ea,aratand cu degetul.Ma jur ca am sa il rup.

"-O iau cat de incet pot.Nu cred ca am facut nimic nepotrivit pana acum.Nici macar nu stiu cum o cheama!" ma simt atat de jenat.Ea e jumatatea mea si eu nu am habar cum o cheama.Sunt asa un patetic.

"-Pai nu cred ca a o urmari inseamna ca o iei incet!O sperii!" 

"-Ce vrei sa spui?Ei ii frica de mine?" am mirosit aerul,iar in el nu era pic de esenta de frica.Ma rog,nu din partea ei cel putin.

"-Nu,nu in sensul frica de moarte,ci s-ar putea doar sa te compare cu un ciudat sau asa ceva.Mai ales ca sunt si sentimentele bruste pe care a inceput sa le simta sau felul in care reactioneaza corpul ei cand e langa tine.Nu crezi ca asta ii va ridica intrebari?Oricum dupa cum vad nu e prea sociabila!" baiatul asta chiar vrea bataie si nu stie cum sa o ceara.De cate ori sa le spun ca nimeni nu imi insulta fata?L-am luat de gat,mergand cu el spre masa noastra.I-am dat drumul pe scaunul sau obisnuit,langa Sofia,dupa care m-am asezat si eu.

"-Daca va mai prind ca o insultati,o sa va dau ture duble,ceea ce inseamna adio timp petrecut impreuna." stiu ca le-am atras atentia,iar amenintarea mea poate parea banala pentru oricine altcineva,insa credeti-ma cand vine vorba de sufletul tau pereche,pana si o secunda departe de el e ca si un pumn in stomac.NU spun asta din experienta evident.Dar am fost atent la cei de haita,la parintii mei,incat sa stiu ca nu e de joaca.

M-am facut mai confortabil in scaun si mi-am indreptat privirea spre masa la care statea frumoasa blonda.Era atat de frumoasa,chiar si cu gluga aia pe cap,care era menita sa ii ascunda ochii.Parul nisipiu ii mangaia obrajii usor rozalii.Era atat de concentrata pe ceea ce citea incat nici macar nu imi acorda atentie,iar lucrul asta nu ii convenea lupului meu,dar ce sa mai zic de mine.De cand am devenit atat de dependent de atentie?Cred ca raspunul e simplu.De azi.Trebuia neaparat sa ii atrag atentia asupra mea,sa o fca sa vorbeasca cu mine.Oh frate,parca as fii un dependent.

Fara sa ma mai plang atat,m-am ridicat,facandu-mi drum spre masa ei.Nu trebuia sa sun prea disperat,dar nici prea nesimtit,trebuia sa fie amestecul potrivit,cat sa o tin atenta la mine.Deja nu mai gandeam,ma lasam condus de instinct.Cu o singura miscare,i-am luat cartea din mana,si imediat,acei ochi verzi precum padurea,mi-au acordat intreaga lor atentie.

"-De ce stai singura?" ma asteptam sa se ridice in picioare si sa ma plezneasca,dar m-am inselat al naibii de mult.Relaxata,si-a scos castile din urechi si le-a bagat in ghiozdanul negru,ca mai apoi sa isi indrepte atentia spre mine.Starea ei de acum era ciudata,adica nu e bipolara sau ceva nu?

"-De plictiseala!" bun,deci ea chiar vorbea frumos cu mine?Ok,nu pot spune ca e atat de amabila sau ceva,insa nu se arata deranjata de prezenta mea,asa ca am luat un loc langa ea.

"-Esti rea tot din plictiseala!" eram atat de curios in privinta ei.In momentul asta ea era tot ce conta in intreaga lume.Un zambet lenes s-a intins pe buzele pline,ceea ce m-a facut si pe mine sa ranjesc.

"-Nu.Sunt rea pentru ca sunt complicata.Nu imi fac prieteni pe oricine." arata de parca vroia sa vorbeasca in continuare,iar eu eram mai mult decat bucuros sa o ascult.

"-Ok domna pretentioasa,atunci care sunt genul tau de oameni sau prieteni!"

"-Uite,o vezi pe fata de acolo?E destul de draguta,insa e prea sensibila.Isi lasa la suprafata partea rea doar atunci cand o enervezi rau sau l-ai rani pe tipul de langa ea!" frumoasa mea arata spre Sofia si sa fiu al naibii daca nu a citit-o la perfectie.Cand trebuia sa ne antrenam in forma de lup,pe Sofia trebuia sa o amenintam ca ii luam perechea de langa ea,sau sa o enervamrau,caci altfel nu se putea transforma.

"-Wow.ai citito destul de bine!"

"-Mda ma pricep la oameni.Dar unul singur nu l-am putut descifra." 

"-Cine?" eram intradevar pe cine a incercat sa descifreze si nu i-a iesit.Mai mult ca sigur ca l-as omori.Adica daca inca e cinfuza in legatura cu el sau ea inseamna ca s-a gandit destul de mult la el,iar asta nu imi prea convine.Se intoarse spre mine cu intregul corp,privindu-ma pe sub gluga,pe care eram atat de tentat sa i-o dau jos.Cu  seriozitate,privindu-ma in ochi,mi-a spus:

"-Tu!"...