Mr.Posessive

Atitudine de erou

Cina a fost luată într-o linişte mormântală.Katheleen privea curioasă noul specimen al casei,evident că îşi ascundea privirea interesată după perdeaua de păr nisipie,din umbra glugii vişinii.Nu dorea ca oricine din acea casă sau din Univers să ştie că ea întradevăr era interesată de persoana cuiva.Bineînţeles,acea fată,Donia,nu era sigurul ei centru de interes,dar era cel mai nou.Era intrigată în moduri diferite de cele două persoane.Băiatul şaten era ca o carte imensă cu o copertă veche,care era menită să ascundă secrete de întreaga populaţie.Pe când Donia era ca o fotografie ştearsă din care doar câteva fragmente mai erau vizibile.

Mătuşa avea ochii apoşi şi obosiţi,chinuindu-se să îşi susţină zâmbetul vesel,care acum era însă frânt la colţuri.Încercase,bineînţeles, să facă de câteva  ori conversaţie,dar ajungea să râdă singură când primea ca răspuns doar linişte,simţindu-se stânjenită şi oarecum vinovată de acest aer morbid,ce părea că îmbrăţişează întreaga casă.

Fata nouă,Donia,părea în continuare pierdută în propria lume,nedând semne că ar fii conştientă de ceea ce se întâmplă în jurul ei.Oricât de tare se străduia Katheleen să ghicească la ce se gândeşte fata,nu reuşea.E ca şi cum la un moment dat acea poză devenea uşor clară,dar când îşi mijea ochii pentru o imagine mai clară,acel indiciu dispărea,lăsând-o mai confuză decât fusese cu câteva secunde înainte.Frustrată,strângea biata furculiţă până ce degetele i se albeau.Dar fata nu părea să bage asta de seamă.Privea neobosită,cu acei ochi căprui ce păreau o masă de pământ afânat, spre peretele bucătăriei.Nici în farfurie nu arunca vreo privire,continuând să sfredelească peretele cu privirea.Deşi nu aruncase nici o privire mâncării,mereu furculiţa se înfigea în bucata de carne.Părul brunet îi încadra faţa pufoasă,uşor bronzată.Donia părea o fată solidă şi hotărâtă.După statura sa,avea ceva forţă,poate chiar muşchi.Katheleen nu se putea pronunţa încă în privinţa înălţimii,dar nu avea să fie mare diferenţă între ele.

După ce terminase de mâncat,Donia îşi puse farfuria în ghiuvetă,dădu uşor din cap în semn de mulţumire, şi se retrase în camera de pe coridor.Mătuşa făcuse o mutare deşteaptă păstrând-o pe fata nouă la un etaj depărtare de camera ei.Se ridicase şi ea la rândul său,făcându-se nevăzută.Înainte de a intra în cameră,auzi oftatul puternic al mătuşii.

***

Dimineaţa următoare plecase abia după ce auzi uşa închizându-se.Urma să meargă în spatele fetei,pentru a-i putea observa comportamentul.Până acum totul părea normal.Îşi prinsese cascada întunecată într-o coadă de cal.Purta haine simple,doar ca de culori ţipătoare,sau ceea ce părea ţipător după părerea lui Katheleen.Prea mult galben şi roz pentru gusturile ei.Avea mâinile vârâte în buzunarele gecii,iar capul plecat,ferindu-şi faţa de vântul tăios.Pasul îi era oarecum grăbit,dar nu întratât de grăbit încât să se depărteze  mult de Katheleen.

Când au ajuns în apropierea şcolii,Katheleen putea simţi privirile curioşilor,care au fost captate mai întâi de Donia,apoi se întorceau spre fata cu glugă.Încă nu ştia de ce era ea mai interesantă decât fata cea nouă,nu că ea ar fi avut cine ştie ce vechime aici,dar totuşi.Curtea şcolii fusese scăldată în linişte,ceea ce o făcu pe Donia să mărească pasul spre intrarea în şcoală.Katheleen pășea în continuare leneş,preferând să nu atragă priviri asupra sa.Era de ajuns că nu socializa cu nimeni şi că purta o glugă ce o separa de privirile curioase ale celorlalţi,dacă ar fi fost etichetată şi ca "urmăritoare",nu ar mai fii scăpat în veci de privirile care deveneau din ce în ce mai curioase pe zi ce trece,ceea ce era o absolută enigmă pentru ea,căci după cunoştinţele sale în materie de comportamentul uman - care nu erau vagi,ci mai degrabă vaste - elevii ar fi trebuit să îşi piardă interesul legat de persoana ei până în prezent,ceea ce privind situaţia de faţă,nu s-a întâmplat.

Planul Doniei -de a scăpa de orice contact cu fiinţele ce mişună prin curtea şcolii- a fost ruinat de o gaşcă de copii.Erau cinci,două fete şi trei băieţi,probabil cu un an mai mici ca ea,dar care erau îndeajuns de proşti şi  de îngâmfaţi,încât să prindă curaj şi să se ia de o elevă mai mare ca ei,drept fiind că ei nu ştiau asta,dar totuşi,dacă îşi foloseau materia cenuşie,ar fi suspectat ceva.Katheleen se opri din mers,îndesându-şi şi mai adânc mâinile în buzunarele hanoracului,privind printre şuviţele de păr blond.Vedea gurile celor cinci mişcându-se,dar nu putea auzi decât mormăieli batjocoritoare.Făcu câţiva paşi în plus,încercând să audă.Nu îi păsa bineînţeles,dar până la urmă "subiecta" locuia cu ea în casă,iar curiozitatea era prea mare.

-Se pare că avem o prospătură,însă nu una dorită. Unul dintre băieţi,cel mai înalt,vorbea în numele tuturor,în timp ce camarazii săi o priveau pe Donia superior,având pe chip întipărite rânjete  batjoritoare.Donia îşi plecă capul,înaintând,încercând să treacă de bariera umană,fiind însă împinsă brutal înapoi.Îşi ridică uluită chipul.Asta deja nu mai era  violenţă verbală.Katheleen de altfel era la fel de surprinsă.Nu avusese un astfel de ghinion precum Donia,însă era sigură că ar fi procedat altfel.Nu era ea o adeptă a violenţei în public,dar când o ciudată trebuie să facă ceva,ciudata face.Însă Donia îşi plecă din nou capul,lasândul pe  înfumurat să îşi bată în continuare joc de ea.

Katheleen îşi strânse pumnii mici,fiind sigură că sunt albi.Privi în jur să găsească un ajutor didactic,sau poate chiar un voluntar printre elevi,care ar dori să îi ia apărarea victimei,însă nu găsi decât chipuri dezgustate,superioare şi indiferente,toate fiind îndreptate către figura Doniei.Aceasta o supără şi mai tare.Un tunet puternic se auzi în depărtare.Se pare că venea furtuna.Mai aruncă o privirile spectatorilor,surprinzându-l şi pe şaten printre cei care nu făceau nimic.Nu ştia de ce,dar se aştepta ca el să facă ceva,însă el doar stătea lipit de gard,cu mâinile vârâte lejer în buzunarele blugilor,privind scena indiferent,ca şi cum dacă Donia era bătută până la moarte,lui nu i-ar fii păsat.Katheleen îşi întoarse din nou privirea spre grupul hărţuitor,care acum se strânse şi mai tare în jurul noii prăzi,atingând-o în batjocură  şi reproşându-i că are kilograme în plus.Gura i se strâmbă într-o grimasă de dezgust.Cum îşi permiteau acei lachei să îi reproşeze starea corpului său?

Deodată o ploaie rece şi violentă se izbi de trupurile tuturor,smulgând icnete surprinse,poate chiar de durere,însă nimeni nu se clinti,cu excepţia lui Katheleen.Paşii săi erau relaxaţi dar furioşi,fiind încărcaţi de violenţa ploii.Ajunsă lângă grupul bătăuşilor,dădu două obstacole la o parte,prinzând-o pe Donia de mână,încercând să o tragă din cerc,însă cineva o prinse pe ea de mână .După mărimea pălmii,realiză că purtăorul de cuvânt era responsabil şi de agresare.Îşi ridică privirea,întâlnind doi ochi reci care se bucurau de o nouă victimă.

-Ce drăguţ,fetele cele noi şi-au făcut un club al lor.Cum aveţi numele?"Ciudatele" sau "Grasa şi schizofrenica"? Strângerea de mână crescu şi aşa făcu şi furia blondei.Ploaia se înteţi în aşa fel încât nu puteai privi la trei metri în faţă.Unul dintre cei cinci prinse curaj şi o lovi pe Donia cu piciorul în tibie,smulgând de la aceasta un urlet de surpriză şi enervare.Katheleen,sătulă de toată tevatura asta,se aplecă,şi scoase de sub blug,un cuţit cu lamă strălucitoare de zece centimetri,cu mâner dur din marmură neagră.Îl înfipse în mâna ce era încleştată pe braţul său,pâtrunzând adânc în carnea moale,zgâriindu-şi propriul braţ.Fusese eliberată imediat din strânsoare.Se întoarse calmă spre ceilalţi,ţinând plictisită cuţitul.Ochi mari şi speriaţi o priveau cu greu prin perdeaua de stropi,care se mai domoli.Nu mai aşteptă şi alte reacţii,prinzând-o pe o uimită Donia, de mână ,intrând în şcoală.Îşi şterse cuţitul de blugi,şi îl puse la loc,ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat,continuându-şi netulburată drumul spre prima oră.Aruncă o privire în urmă să vadă dacă Donia e bine.Arăta de parcă ar fi făcut baie îmbrăcată,părul negru fiindu-i lipit de faţă.Era puţin îmbujorată şi privea pierdută spre uşa şcolii,ca şi cum încă nu realiza ce s-a întâmplat,în rest părea în regulă.

Katheleen se întoarse spre destinaţia actuală,realizând abia acum că hainele sale erau uscate,nici un strop îmbibat în hanorac,nici un fir de păr ud.