Mr.Posessive

E om

Pentru ca am avut atat de multi cititori intr-un timp atat de scurt,m-am gandit sa va multumesc printr-un capitol special.Va intrebati ce e asa special?Ei bine acest capitol este din perspectiva frumosului nostru misterios.Sunteti curioase asa-i?Mda si eu.Sper sa va placa si va astept parerile dragii mei cititori!Sper sa va placa capitolul.Ah da si dedic acesc capitol minunatei mele furnizoare de coperti.Mersi Iasmy Killha...Pofta la citit...

Caleb POV.

Altă zi fără sens.Astfel sunt toate zilele fără ea.Ce rost are viața dacă nu ai un suflet pereche?Sau dacă a murit?Exact!Viața unui vârcolac nu are sens.Da sunt un vârcolac dar asta nu contează,fără ea nimic nu are sens.Probabil va intrebati de ce fac asa mare caz pentru o EA.Pai lasati.ma sa va luminez.Acea EA e jumatatea fiecarui varcolac,sau el,dar evident in cazul meu e o ea.De obicei jumatatilesunt varcolaci,dar mai sunt si cazuri rare si speciale cand sunt oameni.Din moment ce e foarte rar intalnita aceasta situata,e si foarte speciala.Nu inteleg in ce sens,insa asa am auzit.Eu inca nu am gasit-o.Si trebuia sa o gasesc de cand am implinit 16 ani,insa de atunci au trecut 2 ani si ea nu a mai aparut.Unii mi-au spus ca poate a murit sau ca nu am,iar asta nu m-a facut sa devin un om prea prietenos.Imaginati-va cum e ca un om oarecare sa va spuna ca iubirea vietii ti-a murit,desi nu am intalnit-o stiu ca e perfecta,sau ma rog,a fost.Si uite asa am ajuns Alpha unei haite puternice si numeroase.Fiind fara suflet.Adica ce conteaza?Dupa cum spuneam,daca ea nu mai e,ce mai conteaza cum ma comport?Exact nu conteaza.

"-Caleb ai scoala azi!" Mama din nou striga din bucatarie.Am marait inapoi la ea.Asa e in fiecare dimineata.Abia astept sa scap si de scoala aia.Oricum ma duc doar pentru ca sunt silit de pariti si de legile idioate ale oamenilor.Dar trecutul clasei nu ar fii o problema prea mare.Majoritatea profesorilor de acolo sunt varclaci,si cum eu le sunt Alpha,trebuie sa se supuna.Insa de fiecare data cand fac abuz de putere,mama si tata imi fac capul calendar cu o mie si una de predici pe care nu le ascult.V-am spus,nimic nu mai coteaza,chiar nu imi pasa de ce spun ceilalti,tot ce conteaza acum este haita si doar ea.

"-Caleb nu mai mârâi la mama ta!" Si minunatul meu tata isi face imtita prezenta in scena.Aplaudati domnilor si doamnelor.Evident ca isi va apara sufletul pereche.Asa se intampla mereu.Iar acum eu le amintec motivul nesimtirii si indiferentei mele.

"-Evident ca ii iei apararea perechii tale.Ca doar TU AI UNA!" Si uite asa se face liniste in intreaga casa.Desii o spun in fiecare si,tot mai mult doare.Nici dupa doi ani nu m-am obisnuit cu ideea ca eu s-ar putea sa nu am o pereche.Sa raman singur,fara o persoana langa care sa ma trezesc si care sa ma linisteasca de fiecare data cand imi ies din minti.POate va ganditi ca o pot imlocui cu o alta curva.Ei bine va inselati.Nu am sa fac asta.Ea e unica,mai bine mor singur si stiu ca i-am ramas loial decat sa imi pierd timpul si energie cu niste papusi plasticate.Poate par de moda veche,insa nu vreau sa fiu o curva masculina.

Oftez si imi incep ziua fara sens.Traiesc doar pentru a consuma oxigenul si penttru a-mi proteja haita,evident.Imi fac rutina obisnuita,atat de comuna,atat de obisnuita.Asa mi-am trait ultimii 2 ani.Stiu,foarte multa distractie nu?Sper ca ati observat tonul  sarcastic.Cobor scarile,imi iau ghiozdanul in spate si urc in masina fara a mai spuna vreun cuvant cuiva.S-au obisnuit de atata timp.Mereu acelasi Caleb,imbracat cu aceiasi blugi negri care atarna periculos de jos,dar nu imi rea pasa,acelasi tricou negru si aceiasi bocanci.Parul dezordonat care are pare aranjat sa fie asa,dar credeti-ma,nu ma stresez.

Acelesi drum spre scoala.M-am saturat de atata comun,parca ma invart in cerc,fiecare zi e un deja vu.Antrenamentele sunt la fel.Torturile nu mai sunt amuzante de ceva vreme,nici mancarea mamei nu mai e interesanta,si lasati-ma sa va spun ca mama e o bucatareasa cum rar intalnesti,de aceea are si un restaurant deschis.Stiu destul de impresionant.Pai eu m-am cam saturat.Vechiul Caleb s-a dus din ziua in care am implinit 16 si am cautat-o peste tot,iar dupa o luna nici urma de ea.Am fost char si in excursii,vacante,vizite la alte haite,in alte tari,nici urma de ea.Cu fiecare secunda care trecea sufletul devenea din ce in ce mai rece.