Mr.Posessive

Atentie nedorita

Am iesit din clasa aia cat de repede am putut.Tipul ala se uita prea insistent la mine.Nu vreau atentia nimanui.Nu vreau complicatii in ultimul meu an de liceu.Pana acum am trecut neobservata de baieti.Si cei de care am fost ignorata,nu sunt nici macar pe jumatate din ce era satenul.Deci de ce un tip ca el mi-ar acorda mie toata atentia lui?Si nu glumesc cand spun toata pentru ca clasa era plina de fete de un milon de ori mai frumoase decat mine.Nu stiu daca erau mai detepte,dar sigur aratau mai bine,si in plus baietiilor numai de asta le pasa.De cum arati.Asa sunt baietii.Nu poti trai cu ei,dar nici fara ei.Dar pana fac parte din viata,iar daca nu ai acea parte a ta de iubire sau ce o fii,nu vei avea pictura completa.Uitati din nou cum ipocrizia mea isi face aparitia.Stiu ca spun ca trebuie sa ai si iubire sau sa ai acea persoana speciala,cand eu de fapt nu cred in toate prostiile astea cu dragostea.Nu ca nu ar exista,dar in cazul meu e total imposibil.Sunt mult prea rece si nesimtita ca persoanele sa stea in jurul meu.Nu stiu de ce sunt asa.Nu e ca si cum as fii ajut vreo trauma in copilarie.Stateam cu parintii,dar putin,insa am avut parte de dragoste.Nu stiu ce s-a intamplat,probabil realizarea m-a lovit din plin atunci cand m-am trezit din moartea clinica.Mda eram la un pas de moarte,poate mai aproape de moarte decat de viata.Nu va imaginati ca am trecut prin chinuri sau alte cele.Pff...nuu,iesim la o plimbare singura in padure,intr-o zi de iarna.Eram imbracata destul de gros.Aveam 10 ani si eram ca orice copil la varsta mea,naiva.M-am aventurat destul de mult in padure,poate prea mult,insa nu imi era frica.Eram mult prea atenta la dansul rebel al fulgilor de nea.Imi doream si eu sa fiu ca ei,libera,sa fac ce vreau,si cum vreau.Cand deodata am simtit cum ceva cald mi se prelinge pe mana.Mi-am indreptat incet privirea spre mana dreapta,doar ca sa vad o dâră de lichid rosu si cald,cum isi face loc spre degetele mici si inghetate.Il priveam atat de atenta.Nu stiam ce era atat de fascinant la sangele meu,insa nu puteam sa imi iau privirea de la el.Apoi cand prima picatura de sange a atins zapada,o lacrima a evadat.Poate vi se pare ca nu e mare chestie,insa dupa cateva secunde am putut sa respir,inima incepand sa bata din nou.Imi vasusem moartea.As fii preferat  durere,decat acel moment.Am fugit acasa de unde am fost dusa la sital,deoarece am avut un atatc de panica cand am realizat ca am murit.La spital mi s-a confirmat ceea ce stiam de ce.

Mi-am scuturat incet capul.Momentul acela a fost unic intr-un mod sinistru.Sa mori,cu ochii deschisi,sa simti inca totul in jurul tau.Raceala.Asta e ce am simtit eu,si singuratate.O mana mare si calda mi-a atins umarul usor.Acea caldura era atat de placuta.M-am intors usor spre persoana care detine acea caldura,doar pentru a sta in fata satenului care nu a invatat ca nu e frumos sa te holbezi.Fata lui s-a luminat cand a vazut ca il privesc.Care e treaba cu tipul asta?

"-Eu sunt Caleb!" Asa si?Treci la subiect tipule.Era clar ca vroia ceva.Adica de ce in numele domnullui,un tip ca el ar vorbi cu fata noua si ciudata.Clar vrea ceva sau m-a confundat cu altcineva.Postura lui relaxata ma intriga.La fel si parul sau,avea acea alura de nepasator care nu baga in seama ce nu are chef,dar in acelasi timp emana incredere si putere.Hmm...o combinatie fatala.

"-Si?Ai nevoie de ceva?" Auch.Poate prea rece.Si de ce imi pasa cum se simte el?E doar un tip,nimic mai mult.Doar incearca sa te calmezi Katheleen.

"-In momentul asta,de numele tau!" Oh pe bune,trebuia sa fie la fel de nesimtit ca mine si sa aiba curajul sa imi tina piept.Nu poate doar sa plece inainte sa cred ca tipul asta e perfect pentru mine.Am impresia ca poate sa isi schimbe comportamentul dupa cum vrea.E stăpân pe situatie,iar asta ma scoate din minti.

"-Pai va trebui sa traiesti si fara sa stii asta,pentru ca nu am sa ti-l spun!" Si uite asa,tipul asta deja mi-a creat o problema.Am inceput sa zambesc.Din absolut nimic.Ce e in neregula cu mine?Clar,trebuie sa stau departe de tipul asta.Are diferite efecte asupra mea si nici unul "bun" sa spunem.Adica nici dupa cateva secunde de cand e in jurul meu,ma face sa zambesc din nimic.Asta nu e sanatos.

"-Hmm intepata,imi place!" Care e problema lui?Nu poate doar sa se duca la dracu sau ceva?

"-Dute dracu!" Baiatul asta nu stia cum sa ma faca sa ii dau un pumn sau?Si unde a disparut indiferenta cu care ii tratam pe restul?Ce e asa de special la tipul asta?

"-Frumoaso am fost,am luat un tricou si m-am intors!" Nu il mai suport.Chiar trebuie sa aiba replica la tot ce spun?Nu mai are rost sa ma cert cu un imbecil.Asa ca am inchis dulapul si am plecat de langa el,insa tipul nu stie sa renunte.M-a prins de talie si m-a tras spre el.Corpul lui era atat de cald si se potrivea atat de bine langa al meu.M-am uitat in sus,doar ca sa vad ca el deja ma privea.Nu am putut sa spun nimic,si nici nu vroiam.Aveam impresia ca ne intelegeam din priviri.Dar eu nu vroiam asta.El era mult prea perfect,mult prea cum il vroiam eu,iar asta era imposibil.NU exista acel baiat.Trebuie doar sa imi repet asta la nesfarsit,iar totul va fii bine.Din cauza apropierii bruste,inima imi batea mult prea rapib,dar cred ca nu alt termen problema era si Caleb. Trebuie sa scap de el.Nu imi facea bine.Am luat o gura mare de aer.Trebuia sa ma concentrez pentru ceea ce urma.Dupa cum am spus,sunt atenta la detalii,si la miscari.Nu ca as fii vreo mestra in lupta,asa ca am invatat cum sa controlez corpul uman.Suna destul de sinitru,dar dintr-o singura miscare poti omorî persoana.Dar eu nu vroiam s ail omor,ci sa ii blochez corpul pentru cateva secunde.Nimic mai mult.Mi-am ridicat mana spre abdomenul sau si in din doua miscari rapide si puternice,l-am simtit incordat.Acum era sansa mea sa plec.I-am facut cu ochiul si am plecat de acolo.Il auzeam in spatele meu cum respira nervos.Sigur il deranjeaza faptul ca nu a iesit cum dorea el.Nici in ruptul capului nu aveam de gand sa ii spun cum ma cheama.Nici tipei aleia Sofia nu i-am spus.Bine si poate pentru ca era mult prea draguta si am considerat ca nu e nevoie sa stie din moment ce personalitatile noastre nu se prea potrivesc.Ea era genul de fata pe care toata lumea si-o doreste,sensibila si draguta.Eu nu eram nici macar jumatate din ce era ea,pentru ca nu am nevoie de asta,sa spunem dpar ca gradul meu de comparatie era numar negativ.Probabil credeti ca nu ma suport sau ceva de genul.Ei bine gresiti.Ma compar cu numere negative,doar pentru ca ceilalti o fac cu cele pozitive.