Iubire sau ura

#9

   Doua maini m-au cuprins. In spatele meu era un baiat superb.

   -E frumos sa privesti asfintitul.

   Spune el usor.

   -Da. Este de-a dreptul superb.

   -Eu sunt Eaten. Tu?

   -Eu sunt Beatrice, dar fetele cu care am venit la Kira-mi spun Bea.

   -Bea, un nume frumos pentru o fata frumoasa. Ne-am mai intalnit.

   -Nu stiu, amintirile-mi sunt in ceata.

   -De ce?

   -O poveste lunga.

   -Povesteste-mi.

   Am inceput sa-i povestesc. La sfarsit si-a mangaiat barbia si a spus:

   -Imi pare rau de ce ai patit. Ai avut o ultima saptamana incarcata si teribila.

   -Stiu..

   -Si nu-ti mai amintesti chiar nimic?

   -Decat un tablou cu un barbat, o femeie, un baiat si un copilas.

   -Si nu-ti vine-n minte vreun nume?

   -Nu stiu.. Cred.. Poate..

   -Hai sa jucam un joc. Eu spun un licru iar tu spui primul lucru care-ti trece-n minte.

   -OK.

   -Tablou.

   -Familie.

  -Baiat.

   -Leonard.

   -Leonard?

   -Da, Leonard.

   A stat cateva secunde pe ganduri. Era clar derutat de ultimul meu raspuns. Cat timp el se gandea afara s-a intunecat si s-a lasat un nor de racoare peste tot asternutyl de nisip si piatra.

   Si-a dat jos camasa si mi-a pus-o pe umeri. Probabil m-a vazut tremurand.

   -Mai bine?

   -Nu pentru mine! Da-te la o parte de langa ea sau te distrug!

   Aceea fusese o voce cunoascuta. Era vocea lui..