Iubire sau ura

#19

   -Numele meu este Marshall.

   -Eu sunt Bea.

   -Nu vreau sa par nesimtit, dar..

   -Dar ce?

   -Dar de ce porti carje?

   -O poveste lunga.

   -Spunemi-o!

   -Stii ce?

   -Ce?

   -M-am saturat sa tot spun povestea asta, nu te supara.

   -OK..

   -Scuze, am nervi. Deabia ce am iesit din coma si alte probleme si emotionale..

   -Nu, inteleg.

   -Nu esti suparat pe mine?

   -Nu. Vrei sa vezi ceva super?

   -Sigur.

   -Pune-ti asta la ochi! *imi intinde o esrfa masculina ce mirosea a parfum*

   -OK.

   Ma lua in brate si ma duse undeva. Nu stiu unde.

   -Acum dezleag-o!

   -OK..

   Am vazut cel mai frumos lucru din lume. Eram in varful muntelui. Puteam vedea toata coasta.. Era superb.

   -Cum ti se pare?

   -Un peisaj minunat, n-am cuvinte sa-l descriu..

   -Sti cum il nuimesc eu?

   -Cum?

   -Fiona.

   -De ce? Cine este Fiona?

   -Fiona este o fata de la noi din sat. Este ceea mai frumoasa.

   -Si sunteti impreuna?

   -A, nu! Este sora mea!

   -Aaaaa...aa

   -Dar l-as putea redenumii.

   -Cum?

   -Bea..

   A pus un zambet sincer. A luat o chitara *nu stiu de unde, de dupa stanci ascunsa* si a inceput sa cante.

   -Oh, nu!

   -Ce e,Marshall?

   -Eu trebuie sa plec.

   -Dar este un rasarit superb.

   -Dar tu trebuie sa ajungi acasa.

   -Acasa?

   -Da!

   -A, da! Acasa! Ajuta-ma!

   M-a dus acasa, m-a sarutat pe obraz si mi-a spus:

   -Poate ne vom mai revedea!

   Si a plecat. Parca disparuse.

   Leonardo si Eaten venira imediat sa vada daca sunt bine. Imi facusera un tip de chestionar. Ce am facut, umde am fost, cu cine am fost. Desigur, am mintit.

   Tufisurile au inceput sa se miste. Zmeura din ele cadea jos si se storcea. Era cineva de dupa ele. Eaten se dice sa vada cine este. Persoana misterioasa era..