Iubire sau ura

#12

   Am urcat sus speriata. Erau doi barbati, mari si putenici, ditamai palugile, gorile gigantice. Mi-au pus o batista la nas si gura si-au inceput sa ma tarasca. Am inceput sa vad negru in fata ochilor si am lesinat. Auzeam tot ce se vorbea cu niste suieraturi. O voce feminina s-a auzit:

   -Ce a durat atat de mult, gorila imensa?!

   -Usile erau incuiate si..

   -Nici un si! *se rasteste ea* Nici 60 de kilograme nu are!

   -Ne pare rau sefa..

   Si atunci am inceput sa fac ochii. O fata cu parul lung si blond, ochii violet, si o palarie ce incerca sa-i acopere fata fu prima-mi priveliste.

   -S-a trezit printesa lui Dereck!

   Ma uit la ea putin cam ametita.

   -Nu te simti bine-n afara castelului?

   Am aplecat capul in jos.

   -Unde ti-este cavalerul?

   Iar nu am raspuns. Ma uitam pierduta la inelul de pe degetul ei.

   -Raspunde! Nu sta cu tuta ce esti!

   Atunci ii trag o palma peste fata si ii zic nervoasa:

   -Nimeni nu ma jigneste.

   In acel moment palugile ce o pazeau se repezira sa-mi dea "o lectie", dar ea cu un simplu gest il facu sa se retraga.

   -Las-o!

   Si apoi ase intoarse catre mine:

   -Curvo, chiar o sa suferi pentru acest gest.

   -Deci, tu esti.. Anbel...

   -Ai auzit de mine.

   Spune ea cu un zambet multumit pe fata.

   -Da..

   -Sunt mai frumoasa decat ti-a spus Dereck?

   -Defapt nu comentez.

   In acel moment puse o fata nervoasa.

   -Adormiti-o! Nu mai am chef de ea!

   In acel moment palagile mi-au aplicat aceelasi tratament "confortabil" ca atunci cand m-au rapit.

   Ma trezesc intr-o incapere cu gratii. La maini si la picioare aveam catuse. Ma simteam ca un evreu prins intr-un lagar de concentrare de pe vremea conducatorului nazist german Hittler.

   O silueta intra in tevnita. Era Anabel. Aceasta era urmata de inca o silueta. O cunosc, cum m-a putut trada!? Statea in fata mea fara nerusinare. Era...