Iubire sau ura

#22

   -Este Anable! *spun eu in soapta*

   -Anabel?

   -Da..

   -Trebuie sa te ascundem, e in stare sa distruga avionul asta si sa moara chiar si ea doar ca sa-si atinga scopul.

    -Dar de ce nu sunam la politie?

   -Nu putem!

   -De ce?

   -Am avut niste probleme cu politia.

   In mintea mea eram ceva de genul: "idiotule, de ce ai probleme?!". Dar i-am spus usor:

   -Pacat, ce n-as da s-o tina pe veci!

   Peste cateva ore am ajuns in aeroport. Eram in Madagascar. Era superb, am vazut lemuri, tot felul de animale. Era superb.

   Am coborat rapid. Ne uitam in jurul nostru ca sa nu ne vada Anabel. Am intrat la toaleta. Eaten avea o palarie pe cap si ochelari de soare, ii lipsea paltonul si era dr. Gheget. Dereck avea o caciula d-aia lasata pe cap pe care scrie "Not in L♥VE!" si o pereche de ochelari de vedere cu lentile din plastic false. Eu mi-am pus o palarie mare pe cap. Am urmarit-o, din intamplare aveam aceelasi drum ca ea.

   Am luat un taxi si ne-am dus pe strada Ghecco, nr.47. Era un complex de vile.

   Am intrat in vila. Recunosc, chiar imi placea. Era stilata. Doi peretii albi, peretele dintre sufragerie si camera de zi era din lemn, mai exact niste cercuri rotunde lipite una peste alta si mai aveam un perete plin de beculete mici. Cand aprindeam "peretele" beculetele aveau culori diferite. Puteam sa le asezam dupa bunul plac.

   Vila era structurata astfel: la parter sunt camera de zi, sufrageria, bucataria, o baie, camera de sub scari si, desigur, scarile; la etaj erau patru camere de dormit, o baie, o terasa si un balcon ce lipea camerele de dormit. Terasa era superba, de dupa ea puteam vedea padura si lemurii.

   Dereck m-a dus in canera mea. Era frumoasa. Am inceput sa despachetez. Deodata il chem pe Dereck.

   -DERECK! TRECI RAPIIIIIIIID!

   Dereck a urcat in viteza. A deschis usa speriat si a spus:

   -Ce e?

   -Uite vila cea noua de peste doua case!

   -Cred ca ai ochii de vultur daca vezi pana acolo.

   -E Anabel, ea are casa aceea.

   -De unde stii?

   -Am vazut-o pe balcon.

   -Si are vedere directa la balconul tau..

   -Da.. Ce ma fac?!

   A stat putin pe ganduri. Cineva suna la sonerie.

   -RASPUND EU! *striga Dereck*

   Am coborat ca sa vad cine era. Era domnul postas.

   -Buna ziua!

   -Buna ziua! Voi sunteti noi pe aici, e superb, mai ales cand vin lemurii la balcoane sau mandarinii la geam.

   -Suna minunat!

   -E mai frumos sa te uiti la ei.

   -Sper.

   -Uite coletul!

   -Mersii!

   M-am uitat la el cu o spranceana ridicata.

   -Cine stie de noua noastra adresa?

   Niciunul nu mi-a raspuns.

   Am desfacut coletul. Inauntru era o cutiuta de cadou si un biletel. Eaten a luat biletelul si a inceput sa-l citeasca, intre timp noi desfaceam cadoul.

   -"Pentru noua noastra familie din cartier, scuze ca am trimis prin postas, asa procedam noi. Cu drag, vecinii vostri"

   In cadou erau...