Slăbiciunea mea. (PAUZĂ).

Capitolul 19

        — Ce?!

       În mai puțin de o secundă Dalton era exact lângă mine.

— Am auzit bine?

— Nu știu, tu ce crezi?

A așezat o mână sub picioarele mele iar cealaltă la spatele meu, m-a luat în brațe și a început să se învârtă am pus rapid mâinile după gâtul său. Mă simțeam în sfârșit liberă și fericită, dar asta doar pentru câteva momente.

S-a oprit și a privit în ochii mei timp de câteva secunde. Fețele noastre erau din ce în ce mai apropiate încât îi simțeam respirația caldă pe obrazul meu drept, abia după am realizat că eu am apropiat tot mai mult buzele de ale sale până când le-am atins ușor, nu am rezistat. Am început să-l sărut iar el a răspuns sărutului.

Stomacul meu începuse să o ia razna și nu-mi dădeam seama dacă erau fluturași sau viespi.

Am depărtat puțin fața, pentru câteva momente am rămas in aceeași poziție, mâna mea era pe obrazul său iar cealaltă după gât, mâinile sale erau încă sub mine.

       — Poate ar trebui să mă lași jos, sunt grea.

       — Nu, nu ești.

       Mi-a lăsat un sărut rapid pe frunte și m-a așezat pe scaun.

       Am petrecut seara povestind despre copilărie, i-am povestit multe dintre prostioarele pe care le făceam împreună cu Camilla, prietena mea de la Milano, și cum tata încerca să ne acopere când mama afla ceea ce făceam.

         — Într-o zi când aveam 10 ani eu și Camilla am mers să ne jucăm în parc iar acolo am găsit un cățel alb și negru, nu era prea mare, am crezut că era părăsit având în vedere că era murdar și înfometat. Mama mi-a făcut niște sendvișuri ca de obicei când mergeam să ne jucăm și le-am dat câinelui, acesta ne-a urmat până acasă la mine unde i-am făcut o baie în cadă folosind tot gelul de duș al mamei. Nu vrei să știi cat de ude eram și cum a arătat baia în momentul în care câinele era plin de spumă și a început să se scuture, cred ca nu a fost o experiența plăcută pentru el. Exact atunci a ajuns tata acasă iar eu și Camilla ne așteptam la o ceartă însă a început să radă și a curățat totul înainte să ajungă mama.

        — Și câinele ?

        —  Tata a dat câinele vecinului de peste drum, am fost atât de supărată pe el, mama era alergică la părul de câine, eu am aflat asta abia atunci, când ea a început să aibă o reacție alergică.

        Am întors privirea peisajul de afară, era atât de liniștitor. Involuntar câteva lacrimi au început să curgă.

       Dalton a rămas blocat câteva momente, l-am văzut cu coada ochiului puțin în ceață din cauza lacrimilor cum se încordează, s-a ridicat de pe scaun și m-a luat în brațe  până am ajuns intr-o cameră unde m-a așezat pe pat.

       A aprins veioza și a stins becul, pe urma s-a întins lângă mine.

       — Știi ce îmi place la tine?

       M-a întrebat între timp ce privea spre tavan.

       — Ce anume?

      — Faptul că ori câte greutăți ai avea reușești să vezi partea bună, mi-aș dori să pot face și eu asta.

      A spus întorcând privirea spre mine.

      — În ce nu reușești să vezi partea bună?