Slăbiciunea mea. (PAUZĂ).

Capitolul 13

Aveam o durere de cap îngrozitoare. Când am deschis ochii am realizat că mă aflam în salonul unui spital. Dalton era pe scaunul din încăpere.

—Cum te simți?

—Simt că îmi explodează capul.

El avea un mic plasture pe frunte, se pare că nu a pățit nimic grav.

—Dar tu?

Am întrebat eu.

—Puțin speriat, dar bine.

—De cât timp suntem aici?

Afară era noapte aproape, ceea ce însemnă că eram acolo de ceva timp.

—Câteva ore, acum e ora 22:25

Doamne Dumnezeule! Sara, Bunica, Mătușa Tessa!

—Știe cineva că suntem aici?

Pregătită să mă ridic din pat am realizat că nu aveam energia necesară ca să o fac.

— Ev, eu... Îmi pare rău.

— E în regulă, adică suntem aici, puțin răniți dar bine. Nu?

— Nu e bine, deloc.

— De ce spui asta?

— Mașina care venea din partea opusă...

— Continuă.

— Matteo era la volan... e în spital aici.

Cum a ajuns Matteo aici? Cum? De ce? Sute de întrebări mi-au invadat capul, care era pe cale să explodeze.

— Și c-cum se simte?

Simțeam un nod în gât, care îmi bloca respirația aproape.

— A scăpat ușor, câteva lovituri, dar nu asta este problema.

Care putea să fie problema?

        — Era beat, a intrat în casa unchilor tăi și a distrus complet camera ta și salonul, Sara nu știa ce să facă, a sunat la poliție dar el a fugit, iar după a dat în noi.

        — Și...

        — E treaz, Sara a fost la el, a spus că a intrat în noi intenționat, când a văzut că ești lângă mine a luat-o razna. Ce iubițel ai tu!

        — Nu este nimic amuzant în asta! Tu și glumele tale proaste. Unde e?

        Picioarele, nu simțeam picioarele.

— Dal...

— Bună, vă rog să părăsiți încăperea, trebuie să consult pe domnișoara Eveline.

        În doctor de circa 30 de ani și-a făcut apariția în cameră. Dalton a inspirat adânc uitându-se la mine îngrijorat iar apoi a ieșit.

        După ce a închis ușa in urma lui doctorul a venit mai aproape.

       — Cum vă simțiți?

        — Ca și cum aș fi fost călcată de tren, am o durere teribilă la cap și la umăr, dar nu asta mă îngrijorează...

       Am făcut o pauză.

        —Nu-mi simt picioarele.

— Tocmai de asta ne-am speriat, dar nu vă faceți griji.