Slăbiciunea mea. (PAUZĂ).

Capitolul 6

Nu puteam să mă întorc, îmi era atât de rușine! Trebuia să bat la ușă! Proastă Eveline! Proastă! Proastă! Am înghițit sec și m-am întors. O tipă a ieșit grăbită și cu părul dezordonat din cameră.

         — Îmi pare rău, e-eu nu voiam să...

         — Mai du-te dracului!

         A spus. Tipul m-a tras mai tare de mână până am intrat în cameră. Am continuat să țip și să mă împotrivesc dar degeaba, nu mă auzea nimeni. Nu știam ce să fac, cum să scap din acea situație, îmi era frică, mult prea frică.

         — Pe pat! Acum!

         A urlat blondul la mine.

         — Ce vrei de la mine?

         — M-ai întrerupt, fetițo! Acum îmi dai ce mi se cuvine!

S-a apropiat și m-a prins puternic de încheieturile mâinilor și m-a aruncat pe pat. La naiba! S-a pus puțin peste mine și a început să se dezbrace cu o mână. Ce puteam să fac? Panică. Am încercat să-l împing dar a fost inutil. Orice încercam să fac era inutil, nu aveam suficientă forța încât să dau jos de pe mine acest tip beat și excitat.

         — Dă-te jos de pe ea acum! Nenorocit ce ești!

         Vocea aia. El. Era el.

          Dalton a sărit în ajutor, a dezlipit de pe mine acel tip și l-a aruncat la pământ. A început să-l lovească la față cu pumnul. Vedeam sânge, mult sânge. Prea mult sânge.

         — Te rog, încetează.

         Am zis, toate au început să se miște, eu nu îmi mai simțeam corpul. Am simțit mâinile ude pe fața mea. O durere de cap puternică, am deschis ochii ușor, eram încă în acea cameră, Dalton îmi mângâia ușor obrazul, eram pe pat, unul lângă celălat.

         Mi-a zâmbit. Acel zâmbet, Doamne. Am vrut să spun ceva însă el nu m-a lăsat.

         — Ești în siguranță acum.

         — Mulțumesc.

         — Ai leșinat, se pare că sângele nu este prieten cu tine.

          — Deloc. Doamne Dumnezeule! Sara, trebuie sa merg la ea!

         Am spus, am încercat să mă ridic dar Dalton m-a prins de mână.

         — Îi dăm un mesaj să vină ea aici, nu cred că vrei să mergi jos așa.

         Așa cum?

         M-am ridicat din pat și am mers către oglinda dulapului. Părul meu era un dezastru, la fel și machiajul meu dacă se mai putea numi așa.

         În acea seară trebuia să mă distrez, însă eram acolo, pe cale să fiu violată!

         După ce mi-am pierdut părinții nu am reușit să fac dragoste cu iubitul meu, mereu a fost ceva care m-a oprit. Iar, dacă nu ar fi apărut Dalton cine știe ce s-ar fi întâmplat. Rujul de pe buze nu mai exista,rimelul era aproape în totalitate pe sub ochi. Arătam groaznic.

         Dalton a deschis sertarul noptierei și a scos un pachet de șervețele umede.

         — Niște șervețele demachiante, sunt șervețelele mamei mele poate te vor ajuta puțin.

         — Îți mulțumesc.

         Am luat pachetul de șervețele cu mâna dreaptă iar cu stânga am mângâiat ușor mâna lui, ce naiba fac? Dalton a anticipat că urma să-mi retrag mâna, a lăsat pachetul de șervețele pe pat iar după m-a luat de mână.