Stepbrother?

69. Un moment de slăbiciune

Vă rog din suflet să ascultați piesa de la media... știu că nu înțelegeți ce cântă, dar doar ascultați-o în timp ce citiți capitolul ăsta, vă rog.

_______________________________________

El: Nu, mi-a dat un telefon cu un măr
mușcat.

Ea: .... Ți-a dat un iPhone.

El: Da, așa cred că se numește. Mami?

Ea: Da, Kevin?

El: Vreau mai mult sirop pe clătite.

Femeia ia siropul de pe masă și toarnă peste clătitele băiețelului. Aceasta gustă și spune : "Nu-mi place, vreau altceva... cereale cu lapte.
Ea respiră adânc și începură să îi facă cereale cu lapte.

Ea: Kevin, azi am treabă, vrei să vii cu mine sau aduc dădaca?

El: Vin cu tine, doar dacă vine și Jungkook.

Ea: Atunci rămâi cu Jungkook acasă!

El: Bine!

Ea: Merg să mă îmbrac și să-l sun pe Jk.

Băiețelul dădu afirmativ din cap, iar fata plecă în dressing.

Convorbire telefonică încheiată:

- 'Neața, Jungkook. Sper că nu te-am trezit.

- Nu mai trezit stai liniștită. Cu ce ocazie mai sunat?

- Nu ai putea să-l ei pe Kevin la voi?

- Pot, dar de ce?

- Trebuie să fac niște modificări la piesa pe care am înregistrat o acum câți va ani și să o lasăm.

- Spor.

- Mersi! Hai mai repede. Bye!

Convorbire telefonică încheiată.

Se îmbrăcară fata și plecă în living, așteptându-l pe băiat. Ajunseră și el după câteva minute.

Jk: Bună, prințesă.

Fata îl analizează pe băiat, se uită la îmbrăcăminte lui, aceasta fiindcă o pereche de pantaloni de trening de culoare gri, și un tricou larg alb.
După se uită la chipul acestuia, îi privește trăsăturile feței...se uită la maxilarul lui, trăgând o linie imaginară, privirea îi cade pe buzele acestuia, ușor rozali, din păcate nu sunt la fel de mari ca a lui Jimin, dar sunt acceptabile.

Jk: Prințesă, ești bine?

Ea: Da, tu ești bine?*spune după ce ieșiră din tranșă, pe un ton calm*

Jk: Dacă tu ești bine și eu sunt, prințesă.

Ea: Mă bucur. Ok, păi am să plec.

Jk: Ai grijă de tine.

Ea: Și tu de tine, de voi.

Fata își luă geanta de pe canapea și se îndreptă spre ușă, puse mâna pe clanță, când să iasă se întoarse cu capul spre ce-i doi. Imaginea celor doi îi aduse un zâmbet, aceea fiind Kevin în brațele lui Jungkook, ambii făcându-i cu mâna, ea întorcându-le gestul, zâmbindu-le... parcă pentru ultima dată.

Ieșiră afară din casă, mergând în garaj, luându-și mașina.

După câteva minute ajunseră la studio.

Jake: Pregătită?

Ea: De când m-am născut.

Trecură câteva ore, iar ei terminară cu editatul celor două piese, care acum sunt gata de lansare.
Fiindcă și-a terminat treaba, fata ieșiră din studio având intenția să meargă acasă.
Ajunsă lângă scări se sprijini de un perete, amețiala cuprinzând o. Picioarele îi se înmoaie, astfel căzând la pământ, rostogolindu-se pe scări... tot ce a putut auzi înainte să "leșine" a fost numele ei, rostit de vocea unui bărbat.