Stepbrother?

75. Cine este ea?

Bă m-au lăsat aici...ce răi. Oricum nu-mi prea pasă. Îi răspund manangerul cu :"Nu pot veni. Îmi pare rău!"
Iar el îmi răspunde cu un simplu bine. Sper să se distreze...le este m-ai bine fără mine? Nu le place stilul meu? Să-l schimb?
Sincer chiar aș avea o nevoie de o schimbare. Momentan mi-e lene să o fac, dar voi rezolva eu problmea și caracterul meu.

Pov. Zendaya.

Încerc de câteva minute să-l deslipesc pe Jin de pe canapea. Îi este frică de leopardul de zăpadă și de câine cu totul că i-am spus de 20 de ori că sunt închiși. Până la urmă reușesc să-l deslipesc și-l scot afară unde sunt ceilalți. Ne așezăm la masa în formă de cerc.

Namjoon: Și ce facem până la ora 17: 25?

J-hope: Habar n-am...hai să jucăm ceva.

Jungkook: Aș păcătui cu Zendaya.

Eu: Bună glumă...n-o mai face.

Jungkook: Nu era o glumă.

J-hope: Sau putem asculta conversațiile celor doi.

Yoongi: Mhm.

Eu: Voi doi tăceți! Jungkook?!

Jungkook: Da, dragă?

Eu: Aș aprecia dacă m-ai lăsa dracu' în pace. Termină cu prostiile tale!

Jungkook se ridică brusc de la masă, vizibil nervos. Se lasă în jos ca să ajungă la nivelul feței mele.

Jungkook: Recunoaște că mă placi.

Eu: Nu te plac.

Jungkook: Nu te m-ai contrazice cu inima ta, sau corpul tău. Toate mă vor.

Eu: Vezi eu nu sunt "toate". Eu sunt Zendaya, Kim Zendaya și nu sunt interesată să port o conversație cu tine.

Taehyung: Uuu....

Jungkook: Zendaya, corpul tău tânjește după al meu.

Eu: De-ți dau un pumn te fac parfum.

Jungkook: Parfumul care se scurge pe gâtul tău?* Spune apropiindu-și fața mult mai apropiată de a mea. Spațiul dintre noi fiind neexistent. Își pune mâna pe gâtul meu, trăgându-l. Buzele noastre făcând contact*

Eu: Ash~ Cee...? Tuuu!

El văzând că sunt nervoasă aleargă de lângă mine și țipă: "Am o obsesie pentru buzele tale, iubito!"

Eu: Bine că n-ai două.

Jungkook: Cine spune că nu am?

Eu: Te urăsc atât de mult.

Jungkook: Da, da sigur!

Eu: Prostule!

Jungkook: Proast-o!

Zâmbesc tâmp și mă întorc către ceilalți, care din câteva văd nu mai sunt. Sigur au plecat în casă din cauza tâmpeniilor lui Jungkook. Îi i-au de mână pe Jungkook și plecăm în casă.

~peste o lună~

Mă plimb cu câinele meu  pe străzile din Dubai, da, da încă mai suntem aici. Luna aceasta a fost una plină de stres  și parcă lipsită de viață.
Nu sunt bine....

-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_

- E atât de întuneric... aprindeți lumina, vă rog.

Rugămintea mi-e ascultată lumina se aprinde. Lumina izbitoare mă face să-mi închid ochi, când mă obișnuiesc cu lumina îi deschid din nou. Sunt într-o cameră... albă.
Pereții albi, tavanul alb, podeaua albă. Dar unde-i ușa? Nu mă pot mișca...sunt legată de un pat. Mă dor mâinile.
Se stinge lumina și se aude un scârțâit. Se aprinde lumina iar și văd doi oameni în halate albe care-mi pun niște fire pe cap. Încep să țip din toți plămâni. Unul dintre ei îmi pune o cârpă umedă la gură și ochi mi se închid ușor.

-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_

Am fost neatentă două minute, iar câinele meu a fugit, așa că merg să-l caut. După un timp au ajuns lângă o casă sinistră. Mă uit în jur, nu văd nici o trecere de pietoni și nici câinele. Este un cartier ciudat. Cu o mică ezitare mă îndrept spre aceea casă, poate câinele meu se află acolo. Deschid porțile ruginite, auzindu-se un sunet de alarmă. Evit sunetul și înaintez. Ajung la ușă și-o deschid. Înaintez cu pași mărunți pe holul casei. Sunt m-ai multe uși fiecare este numerotată cu litere...litere egiptene? dar scrie și-n engleză. Într-o cameră prin crăpăturile uși se vede o lumină albă. Iar pe ușă scrie: "Camera de tortură". Pun mâna pe clanță și încerc să o deschid, dar în zadar. Mă arunc cu umărul în ușă, acesta spărgându-se. Văd doi oameni îmbrăcați în halate albe și o doamnă pe un pat legată de mâini și picioare. Are niște fire lipite de frunte care sunt conectate la un aparat.

Eu: Bunăă! Mi-am pierdut câinele l-ați văzut cum va? E doberman și...pumn, picior, pumn!*îl lovesc pe bărbatul care s-a apropiat de mine cu un rânjet pervers*

Al doilea tip alergă spre mine. Eu mă dau la o parte și întind piciorul, el împiedicându-se ajungând să se lovească cu capul de perete. Fără nicio ezitare merg lângă fată și o dezleg de pe pat și îi pun mâna după capul meu, sprijinind-o. Alerg cu ea, până la ușă. Când piciorul ei iasă din aria casei se aude un țiuit care mă face să închid ochii, dar ne oprindu-mă din alergat. Îmi întorc puțin capul ca să pot vedea ce se întâmplă în urma noastră... frumos mai mulți oameni în halate albe... oficial urăsc albul. Îmi văd și câinele alergând spre noi. Continuăm să alergăm până dăm se o cafenea unde intrăm. O așez pe fata vizibil torturată la o masă, ca să-i pot suna pe băieți. Ajung și băieți îndată aici și plecăm împreună acasă. Ajunși acolo o așezăm pe pat, lăsând-o să respire. Namjoon s-a dus să-i aducă ceva de mâncare.

Eu: Cum te numești?

Ea: N-Nu ș-știu.

Eu: Câți ani ai?

Ea: Nu știu!!! Nu știu!!!* spune ea împingându-mă*

Eu: Stai calmă! Nu-ți fac nimic!

J-hope: Ne poți spune de unde ești?

Ea dă din cap negativ. Noi decidem să îi facem o poză și să o căutăm în arhiva orașului. Se pare că numele ei este Aliss Derin și are 26 de ani. Atât scrie despre ea...De ce?

J-hope: Va trebui să avem grijă de ea. Nu o putem lăsa de izbeliște.

Yoongi: ...

" Este ciudat "

=°=°=°=°=°=°=°=°=°=°

Ce credeți că se va întâmpla în următorul capitol?

Deci la toate întrebările din comentariile de la capitolul anterior răspunsul este: "Posibil" 😂.

Evitați greșelile gramaticale