Stepbrother?

80. Completează-mă.

Jungkook: Ce-i așa amuzant? Și mergem la club?

Kevin: Cei ăla "club"?

Eu: E un loc unde adulți se distrează și devin alcoolici. (Râd 😂)

Kevin: Ce înseamnă "alcoolici"?. Cum e să fii așa?

Jungkook: Vezi cănile alea două de acolo? Un alcoolic ar vedea patru.

Kevin: Da' e doar o cană.

Jungkook: Vai...*spune punându-și mâinile pe șolduri* În fine! Zendaya, mergem?

Eu: Îmi pare rău, Jungkook, dar chiar nu mă simt în stare să mă plimb prin cluburi. Aș vrea să rămân singură cu gândurile mele, dacă îmi permiți eu o să plec. Kevin, du-te la Anto, veți merge împreună într-un parc, bine?

Băiețelul cu ochi ciocolati ieși zâmbind din cameră lăsându ne pe noi singuri.

Jungkook: Zendaya, dacă te pot ajuta cu ceva să mi spui, ști că mereu voi fi aici pentru tine.

Eu: Mulțumesc, dar nu!

****

Toți au ieșit, sunt doar eu și gândurile mele bolnave. Îmi las lacrimile să-mi cadă pe genunchi strânși la piept. Mă ridic de pe parchetul rece și uzat. Mă îndrept spre dulap, de unde scot o geacă subțire. Cobor scările și ies afară, nu înainte de a încuia ușa. Trec rapid pe lângă recepționer și ies afară din clădire. Alerg fără oprire lăsând rochia cea albă să fluture "în rafala vântului." Mă opresc în singurul loc care îmi mai amintește de el. Aici în locul ăsta lipsit de importanță pentru unii, dar atât de important pentru mine. Aici în locul în care în brațele lui mă simțeam protejată, ascunsă de lumea cea rea și rece. Aici unde  el, tatăl meu mi-a sărutat obrazul pentru ultima dată. Mă așez pe docul rece, lăsându mi picioarele să cadă în apă. Îmi așez mâna în dreptul inimi și zâmbesc,
"Pentru că sunt eu. Pentru că ești tu. Pentru că suntem noi"
"Vei fi mereu în inima mea" - Îmi amintesc atât de bine. Acestea sunt propozițiile pe care mi le spune întotdeauna, doar că ce este acum schimbat este faptul că acum eu am inima lui. Deodată simt o mână pe umărul meu, din reflex incerc să plesnesc persoana, dar se ferește. Inima mea se liniștește instant când aud chicotul lui Jimin. El se așează lângă mine.

El: E târziu...

Șoptește, nici nu mi-am dat seama când s-a întunecat, până să apară el eram doar eu și felinarele.

Eu: Știu, *răspund într-un final* De unde ai știu că sunt aici?

El: Mi-a spus Anto...Dar întrebarea este ce faci tu aici?

Eu: Azi se împlinește 15 ani de la moartea lui. Mi-e dor de el.

El: Povestește mi despre el. Spune-mi...

Eu: Păi cu ce să încep? Era un om atât de bun. Avea părul șaten, ochii căprui. Era foarte înalt... Și avea un semn în formă de stea pe umăr. Vocea lui... Mi-e atât de dor de vocea lui, Jimin. În fiecare seară îmi cânta, înainte să adorm. Găteam împreună fursecuri cu fructe, și chiar dacă le ardeam de fiecare dată, și nici gustul nu era cum trebuie, noi tot continuam. Aveam foarte multe lucruri pe care le făceam împreună cu el... Aș da orice doar ca să-l mai pot vedea pentru o singură dată... Poate tu nu vei înțelege, dar aș da timpul înapoi doar ca să mai petrec puțin timp cu el.

El: Zendaya, eu am crescut fără mamă... Știu perfect cum e. Aveam nevoie de o femeie în viața mea, să mi de-a afecțiunea aceea de mamă...Aveam nevoie de o  femeie care să mă învețe să iubesc, dar nu am avut... l-am avut pe tata, nu spun că el nu m-a învățat să iubesc, m-a învățat, dar m-a învățat să iubesc fals. Dar uită te Zendaya la noi, ne putem completa unul pe altul. Eu îți readuc momentele petrecute cu tatăl tău, știu că nu o să fie la fel, dar măcar o să încerc, iar tu mă înveți să iubesc cu adevărat.

Eu: Nimeni nu va putea readuce momentele petrecute cu el. Nimeni nu-i va lua locul. *Spun și mă ridic*

Încep să simt picături de apă care mi se lovesc pe corp. Încep să alerg mai tare, la fel făcând și ploaia. Îl aud pe Jimin strigându mi numele și mă opresc. El ajunge lângă mine și îmi întoarce spre el. Nici nu apuc să clipesc că îi simt buzele lui peste ale mele. Își înconjoară mâinile pe talia mea, iar eu adâncesc sărutul...un sărut plin de pasiune.

_________________________

Bună! 🥺
Știu că n-am m-ai postat de mult, dar promit că o să încerc să postez mai des de acum.
  Vreau o părere despre acest capitol... Știu că este cam plictisitor și ciudat, dar n-a.

(Scuzați greșelile gramaticale și probabil cele de exprimare).