Mi-ai spus odată că viața mereu are calea ei. Face în așa fel încât totul să aibă un motiv și o explicație.
Totuși, aici care a fost problema? De unde i-a venit dorința asta arzătoare de a lua singura persoană pe care o aveam pe pământul ăsta?
Ce rost are, în final, orice? De ce să iubești, dacă oricum vei ajunge părăsit? De ce să trăiești, dacă oricum mori?
De ce să mă las omorâtă, când pot pentru prima dată să iau o decizie pentru mine?
YOU ARE READING
16 ani de viață și 2 în ceață
Short StoryProză scurtă | finalizată Când încetezi să mai respiri viață, putrezești pe interior. Indiferent dacă mai este corpul în mișcare sau e deja îngropat la câțiva metri sub pământ, ce e în interior se duce în timp. Și tot ce îți dorești...
